Mark Allen Smith - Inchizitorul

C O L E C Þ I E C O O R D O N A T Ã D E

Mark Allen Smith

Inchizitorul

Traducere din englezã ºi note de Laurenþiu Dulman

Editori: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Director editorial: Magdalena Mãrculescu Coperta colecþiei:

Faber Studio (Ioan Olteanu)

Foto copertã: © Adrianna Williams/Corbis Director producþie:

Cristian Claudiu Coban Redactor: Domnica Drumea Dtp: Eugenia Ursu Corecturã: Roxana Samoilescu Eugenia Ursu

Titlul original: The Inquisitor Autor: Mark Allen Smith

Copyright © 2012 by Mark Allen Smith

Copyright © Editura Trei, 2012 pentru prezenta ediþie

C. P. 27-0490, Bucureºti Tel. /Fax: +4 021 300 60 90 e-mail: [email protected] www.edituratrei.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României SMITH, MARK ALLEN

Inchizitorul / Mark Allen Smith ;

trad.: Laurenþiu Dulman. - Bucureºti : Editura Trei, 2012 ISBN 978-973-707-555-0

I. Dulman, Laurenþiu (trad.) 821.111-31=135.1

PROLOG

Clientul stãtea într-o camerã pãtratã cu latura de doi metri ºi jumãtate, uitându-se printr-un geam reflectori-zant dincolo de care nu se vedea decât întunericul uni-form ºi catifelat. Din difuzoarele de pe pereþi se împrãº-tia un râs nervos, întrerupt frecvent de o tuse uscatã, dar deja nu-l mai auzea, pentru cã-ºi pusese dopurile antifo-nice care îi fuseserã lãsate la îndemânã.

S-a uitat la ceas. Douãzeci ºi trei ºi douãzeci de mi-nute. Stãtea acolo de trei ore ºi deja ajunsese la al doilea scotch. Camera avea un mobilier elegant, iar pereþii erau acoperiþi cu lambriuri vechi, cu un luciu cenuºiu. Un sca-un proiectat de Arne Jacobson1ºi un covor persan foar-te vechi. Barul cromat era plin cu tãrii scumpe, un pinot noir ºi un vin de Sancerre într-o frapierã. De tavan atâr-nau patru lãmpi conice din metal nichelat, iar muchiile paharului de scotch le captau lumina ºi o rãsfrângeau sub forma unor steluþe. Pe raftul de jos al barului, ochiul roºu al unui DVD recorder clipea discret.

7

Clientul era responsabilul cu securitatea al unei im-portante companii de produse electronice din Statele Unite. Nu câºtiga atât de mult încât sã fie familiarizat cu un astfel de lux, însã oamenii pentru care lucra aveau su-ficienþi bani, iar acum aºteptau ca el sã-i sune. Avusese nevoie de o sãptãmânã de cercetãri ºi discuþii cu oame-nii lui de legãturã ca sã aranjeze o întâlnire într-un res-taurant din Mica Italie cu un ºef mafiot — îmbrãcat im-pecabil ºi foarte manierat — pe nume Carmine Delanotte, care, cu o sticlã de Bartolo ºi douã espresso duble pe masã, i-a pus o mulþime de întrebãri înainte sã-i dea parola de internet ºi numele lui Geiger, deºi nu în-cãpea niciun dubiu cã era un nume fictiv. Parola îl duse-se la site-ul lui Geiger — DoYouMisterJones.com — ºi, fo-losindu-se de numele lui Delanotte, reuºise sã punã lucrurile în miºcare. În seara aceea, cu ceva timp înain-te, îºi rãpise þinta — adicã pe Matthew Gant, unul dintre angajaþii de la departamentul de cercetare ºi dezvoltare al companiei — pe când acesta se afla într-un garaj ºi, po-trivit instrucþiunilor, îl adusese în clãdirea cu etaj, cufun-datã în liniºte, de pe strada Ludlow.

Când, în cele din urmã, clientul se întâlnise cu Gei-ger — chiar în camera unde se afla acum —, primul lu-cru pe care îl observase la el era cã nu clipea aproape nici-odatã. Clientul se mândrea cã era un tip cu sânge rece, dar Geiger reuºise sã-i dea fiori. Vocea catifelatã ºi mono-tonã a acestuia ºi faptul cã stãtea perfect nemiºcat con-tribuiserã la acest efect. Avea ochi migdalaþi ºi cenuºii, o faþã prelungã ºi colþuroasã, ºi un trup suplu ºi vânos — poate pentru cã fãcea jogging sau arte marþiale. ªi stãtea un pic înclinat, ca ºi când scheletul lui s-ar fi adaptat la gravitaþie într-un fel aparte.

Era un tip cu adevãrat ciudat — dar la ce te puteai aºtepta de la cineva care lucra în domeniul lui Geiger? Clientului îi ajunseserã la urechi tot felul de poveºti: cã Geiger era bolnav cu capul ºi cã fãcuse puºcãrie; cã era un nemernic de la Agenþia Naþionalã de Securitate; cã era un pervers care moºtenise o avere considerabilã ºi cã nu lucra în branºa asta pentru bani, ci pentru senzaþii tari. Singurul fir care unea toate aceste zvonuri era cã Geiger n-avea egal. Când dãduse mâna cu el, clientul îi spusese:

— Se zice cã sunteþi cel mai bun, ºi sperãm sã fie adevã-rat. Specificaþiile tehnice pe care credem cã le-a furat Matthew valoreazã câteva milioane.

Geiger îl privise cu o minã inexpresivã.

— Domeniul meu nu sunt speranþele, îi spusese el, apoi ieºise din camerã.

În prima orã, camera de dincolo de geamul reflecto-rizant rãmãsese cufundatã în întuneric. Singurele zgomo-te erau izbucnirile pline de bravurã ºi indignare ale lui Matthew. Apoi, din difuzoarele de pe pereþi s-a auzit vo-cea ºoptitã a lui Geiger, asemenea chemãrii unui strigoi.

— Taci, Matthew. Nu mai ai voie sã deschizi gura. Clientul nu mai auzise niciodatã o ºoaptã atât de au-toritarã. Apoi s-au aprins luminile ºi, dincolo de geamul reflectorizant, clientul l-a vãzut pe Geiger sprijinit de un perete în camera aceea austerã, îmbrãcat cu un pulover negru ºi niºte pantaloni cu dungã — tot negri —, care îi erau un pic mari. Podeaua camerei era acoperitã cu lino-leum, iar zecile de becuri de ºapte–opt centimetri încas-trate în pereþi ºi tavan fãceau ca totul sã strãluceascã. Pe pereþii dinspre nord ºi sud, montate la vreo treizeci de centimetri sub tavan, erau mai multe camere video. Dupã

o vreme, strãlucirea aceea intensã a început sã joace feste privirii clientului, unghiurile camerei dispãrând încetul cu încetul, pânã când Geiger a ajuns sã parã suspendat în aer, asemenea unei zibeline îngheþate în mijlocul unui decor de alabastru scãldat în luminã.

Matthew stãtea în mijlocul camerei, pe un scaun de frizerie vechi — piele roºie, crom lucios ºi porþelan —, iar în jurul taliei, pieptului, gleznelor ºi încheieturilor mâinilor avea centuri întreþesute cu fire metalice care, la fiecare miºcare, împrãºtiau steluþe orbitoare. Faþa îi era palidã, iar pe obraji avea pete roºii. Era desculþ ºi la bustul gol.

Timp de jumãtate de orã, Geiger s-a uitat în tãcere la Matthew, iar la fiecare zece minute dãdea o turã ca-merei. ªchiopãta uºor, dar reuºise sã încorporeze cum-va acest mic defect în mecanica trupului sãu, astfel în-cât nu pãrea o infirmitate, ci un lucru natural. Ochii îngrijoraþi ai lui Matthew îl urmãreau la fiecare turã pe care o fãcea.

Geiger a împins scaunul de frizer, fãcându-l sã se în-vârtã. Apoi a ieºit din camerã, iar dupã ce luminile s-au stins din nou — atât în camera clientului, cât ºi în cea a lui Matthew —, au început sã se audã niºte înregistrãri scurte, fiecare de doar câteva minute: hãrmãlaia unei in-tersecþii blocate, cu claxoane asurzitoare ºi scârþâit de roþi, dupã aceea o femeie fredonând fals o melodie, zdrãngã-nitul unei chitare dezacordate, un telefon care suna, apoi se oprea ºi iarãºi începea sã sune ºi, în cele din urmã, râ-sul nervos întrerupt de accesele de tuse. La început, Mat-thew strigase: „Ce dracu’ mai e ºi asta?“, dar apoi nu mai spusese nimic. Pe la jumãtatea succesiunii de înregistrãri, clientul îºi pusese dopurile în urechi.

Acum, luminile s-au aprins din nou, iar Geiger a reve-nit în camerã ºi s-a postat alãturi de Matthew, care îl pri-vea cu o furie fãþiºã. Clientul ºi-a scos dopurile antifonice.

— Matthew, a zis Geiger, închide ochii.

Matthew s-a încruntat, dar a fãcut ce i s-a cerut. — Iar acum, imagineazã-þi cã ai cãzut într-o fântânã goa-lã. În jurul tãu e întuneric. Nu vezi nimic. Nu auzi decât ºuieratul propriei tale respiraþii. Simþi dureri în tot tru-pul. Poate cã þi-ai rupt o gleznã sau o încheieturã.

Geiger a tãcut preþ de câteva secunde, ca ºi când ar fi vrut sã se asigure cã Matthew chiar se aude respirând în bezna închisorii lui.

— Din pricina durerii, începi sã vezi tot felul de lumi-niþe în spatele pleoapelor, a continuat el. Simþi gust de sânge. Pereþii sunt reci ºi umezi. ªi netezi. Nicio crãpãtu-rã sau scobitucrãpãtu-rã de care sã te agãþi. Îþi imaginezi cum ar fi sã te afli pe fundul acelei fântâni?

Clientul a simþit un fior rece pe ceafã — el, unul, deja ºi-l închipuia acolo pe Matthew.

— Încerci sã rãmâi calm. Începi sã strigi dupã ajutor. „Sigur o sã mã audã cineva“, îþi spui în sinea ta. Dar, dupã o vreme, îþi dai seama cã probabil o sã mori acolo. ªi, în clipa în care conºtientizezi lucrul ãsta, ceva din tine începe sã moarã. Nu ceva din trupul tãu, ci chiar sufle-tul tãu. Înþelegi ce spun, Matthew?

— Þi-am zis de nu ºtiu câte ori: habar n-am ce vrei de la mine!

— Matthew, þi-am explicat cã n-ai voie sã vorbeºti. N-ai voie decât sã încuviinþezi sau sã negi dând din cap. Îþi aminteºti cã þi-am zis asta?

Matthew a încuviinþat din cap, uitându-se în ochii lui ficºi, iar Geiger s-a dus în spatele scaunului de frizerie

ºi a luat un microfon fãrã fir ºi o pereche de cãºti, pe care i le-a potrivit pe urechi.

— Sennheiser 650, a zis el. Îmi plac mai mult decât cele marca AKG, pentru cã-þi oferã o experienþã auditivã mai complexã. Închide ochii, Matthew.

Matthew a scos un oftat hârâit ºi s-a conformat, glo-bii oculari miºcându-i-se repede sub pleoape.

Geiger a dus microfonul la gurã ºi a început sã se plimbe prin camerã, vorbind pe un ton blând, care i-a amintit clientului de unul dintre acei guru ai dezvoltãrii personale care apãreau la televiziunea publicã — atâta doar cã audienþa lui era alcãtuitã dintr-o singurã per-soanã.

— Mã auzi limpede? l-a întrebat Geiger. Matthew a încuviinþat din cap.

— Bine. Iar acum, înapoi în fântânã, Matthew. Eºti acolo?

Matthew a înghiþit în sec — mãrul lui Adam i s-a miºcat vizibil în sus ºi-n jos —, apoi a încuviinþat iarãºi din cap.

— Bine, a zis Geiger, iar cuvântul acesta i-a sunat clien-tului ca o rugãciunea blândã. E important sã crezi cã te afli în fântânã, Matthew, pentru cã nu e vorba de un joc mental. Eºti pe fundul fântânii, iar eu sunt singurul tãu mijloc de-a ieºi de acolo. Eu sunt funia care îþi poate fi aruncatã de la gura fântânii ºi mâinile care te pot scoate afarã.

A pus mâna uºor pe umãrul lui, iar Matthew s-a crispat.

— ªi singurul lucru care poate face ca funia sã coboare este adevãrul.

— Adevãrul e un lucru frumos. Singura creaþie perfectã a omului. Iar eu recunosc adevãrul atunci când îl aud. Nu pentru c-aº fi foarte perspicace sau intuitiv, ci pentru cã am auzit atât de multe minciuni, încât îmi dau seama foarte uºor atunci când adevãrul iese la ivealã.

Geiger ºi-a apropiat faþa de a lui Matthew, iar clien-tul a vãzut maxilarul angajaclien-tului crispându-se de spaimã. — Toscanini2spunea cã era în stare sã-ºi dea seama dacã una dintre viorile orchestrei era dezacordatã. Nu avea o ureche muzicalã perfectã, dar ascultase atâtea milioane de note, încât recunoºtea imediat ce era veritabil ºi ce nu.

Geiger a inspirat adânc, apoi a adãugat: — Aºa cã sã nu mã minþi, Matthew.

Nãrile angajatului s-au umflat ca ale unui mânz care simte miros de fum. Geiger s-a apropiat ºi mai mult de el, pânã când doar microfonul le mai despãrþea buzele.

— Ai auzit ce-am spus? Sã nu mã minþi!

Asaltul acustic prin intermediul cãºtilor l-a fãcut pe Matthew sã dea capul pe spate cu atâta putere, încât clientul a crezut cã o sã-ºi rupã gâtul. Angajatul a deschis ochii ºi a rotunjit buzele, transformându-ºi gura într-o micã peºterã din care a ieºit un urlet de vreo cinci secun-de, încheiat cu o inspiraþie ca un geamãt.

Geiger a întors capul într-o parte, iar clientul i-a auzit trosnetul vertebrelor cervicale. Apoi Geiger a întors capul în cealaltã parte. Încã un trosnet. Clientul a încercat sã-i descifreze expresia, dar n-a reuºit sã distingã nicio emoþie. — Matthew, a zis Geiger. Vreau sã stai cu ochii închiºi, sã nu mai gemi ºi sã fii atent. Dã din cap dacã eºti în sta-re sã faci asta.

13

Lui Matthew i s-a frânt geamãtul în gât. A ridicat ca-pul ºi l-a lãsat sã cadã în piept, precum o marionetã, apoi a închis ochii.

— Ei bine, sã ºtii cã existã numeroase moduri în care poþi provoca durere cuiva — durere fizicã, psihicã ºi emo-þionalã. Aceste trei categorii au multe subcategorii. Una dintre durerile fizice este cea auditivã…

Spunând asta, Geiger a izbit microfonul cu degetele, iar Matthew a dat iarãºi capul pe spate, deschizând ochii.

— Ochii închiºi!

Matthew a scos încã un urlet, iar Geiger a pus cu gri-jã câte un deget pe fiecare dintre pleoapele tremurãtoare ale angajatului ºi i le-a închis la loc, apoi l-a împuns cu degetul mare în piept, la vreo cinci centimetri în stânga sternului.

— Apoi durerea provocatã prin apãsare…

Geiger ºi-a încordat degetul ºi, aproape fãrã sã parã cã face vreun efort, l-a înfipt în pieptul lui Matthew, care a scos un þipãt hârâit, strâmbându-se ºi dezvelindu-ºi din-þii. Clientului i s-a pãrut ceva foarte surprinzãtor, aºa cã ºi-a dat un ghiont în coaste, ca sã vadã cum este.

— Apoi forþa brutã…

Geiger a ridicat braþul, cu cotul îndoit la nouãzeci de grade, dupã care antebraþul i s-a rotit ca o pârghie acþiona-tã de un arc ºi s-a izbit de pieptul lui Matthew, lãsându-l fãrã aer ºi cu gura cãscatã, disperat sã tragã aer în plãmâni.

— ªi spintecarea, tãierea cãrnii…

Geiger a fãcut o pauzã, apoi a adãugat:

— Dar e o chestie prea medievalã pentru mine. ªi totuºi… A dus mâna în spatele urechii, unde þinea un obiect argintiu ºi strãlucitor, de vreo zece centimetri, extraordi-nar de subþire.

— Deschide ochii!

Pleoapele lui Matthew s-au ridicat, dând la ivealã niº-te ochi cãprui ºi injectaþi.

— ªtii ce-i asta?

Matthew s-a uitat chior⺠spre obiectul dintre dege-tul mare ºi arãtãtorul lui Geiger, apoi a clãtinat din cap. Dar clientul s-a trezit încuviinþând din cap. Odatã, fãcu-se o hernie de disc ºi încercafãcu-se toate remediile ca sã sca-pe de dureri. De aceea ºtia ce era acel obiect.

— E un ac de acupuncturã. Principala sa funcþie este sã blocheze impulsurile dureroase sã circule de-a lungul tra-seelor nervoase. Dar poate sã ºi provoace durere, a adãu-gat el, iar acul i-a strãlucit între degete precum sabia mi-nusculã a unui erou de jucãrie. În meseria mea, existã niºte contradicþii tare ciudate, pe care n-ai cum sã nu le observi.

Geiger a rostit aceastã ultimã remarcã pe un ton în care nu se distingea nicio undã de umor sau de amenin-þare, iar clientul a simþit cã i se ridicã pãrul pe ceafã. Mâna liberã a lui Geiger l-a înhãþat pe Matthew de pãr. Angajatului i-a scãpat un geamãt scurt — nu era un rãs-puns la durere, ci un icnet care vãdea cã înþelesese ce avea sã se întâmple —, iar Geiger i-a înfipt acul cu multã în-demânare între vertebrele cervicale. Matthew nici mãcar n-a tresãrit, iar privirea lui a rãmas aþintitã asupra chipu-lui neîndurãtor al chipu-lui Geiger.

— Adevãrul e cã omul este o fãpturã extraordinar de vulnerabilã. Acul ãsta e mai uºor decât o panã de vrabie, Matthew. O lacrimã de copil atârnatã la unul dintre ca-petele lui l-ar îndoi.

Geiger a rãsucit acul uºor, declanºând o suitã de þipete foarte ascuþite, iar dupã câteva clipe l-a scos, iar

urletele au încetat. Lacrimile ºiroiau pe obrajii lui Mat-thew, care acum respira foarte repede.

— Pe urmã poþi sã rãsuceºti încheieturile, sã aplici pe piele un obiect foarte încins sau unul foarte rece, sã torni pe gât lichide cu forþa. Adevãrul, Matthew, e cã aº putea sã-mi fac de lucru cu tine câteva zile, fãrã sã aplic de douã ori acelaºi procedeu.

Geiger i-a luat cãºtile de pe urechi, apoi le-a pus pe podea, împreunã cu microfonul.

— Cât priveºte durerea psihicã, cred cã, datã fiind sen-sibilitatea ta la stimulii fizici, n-are niciun rost s-o explo-rãm. Iar în ceea ce priveºte durerea emoþionalã… Ei bine, potrivit dosarului tãu, eºti burlac ºi nu ai iubitã, eºti co-pil unic, iar pãrinþii tãi nu mai sunt în viaþã, aºa cã n-aº obþine mare lucru dacã aº recurge la acest tip de durere. N-o sã-þi vinã sã crezi, Matthew, dar eºti un tip extrem de norocos.

Clientul voia ca Geiger sã-l chinuiascã în continua-re pe Matthew, astfel încât sã smulgã de la el o mãrturi-sire ºi sã punã capãt acelei poveºti. Apoi clientul ar fi pu-tut sã dea niºte telefoane ºi sã plece acasã. Dar, în clipa când fãcuse cunoºtinþã cu Geiger, simþise cã nu avea sã fie atât de simplu.

— N-am sã te întreb acum, Matthew, pentru cã-mi dau seama cã nu eºti pregãtit sã spui adevãrul ºi nu vreau sã te determin sã minþi.

— Întreabã-mã ce naiba vrei. Nu pot… Nu pot sã-þi spun lucruri pe care n-am de unde dracu’ sã le ºtiu.

— E adevãrat, a zis Geiger. Irelevant, dar adevãrat. Clientului i-a trecut prin minte un gând care i-a strâns stomacul. Oare Matthew chiar spunea adevãrul? Nu cumva altcineva furase specificaþiile tehnice? Toate

indiciile dãdeau de înþeles cã el era vinovatul, ºi totuºi…

— Fântâna, Matthew, a continuat Geiger. Eºti pe fun-dul fântânii, aºa cã închide ochii.

Apoi a ridicat mâinile, dând ritmic din degete, ceea l-a fãcut pe client sã se întrebe dacã nu cumva succesiu-nea miºcãrilor lui avea un sens ascuns — pãrea cã Geiger repeta o piesã pentru pian.

— Bine. Ai stat acolo destul de mult, iar mintea are de su-ferit atunci când trupul nu se poate miºca o perioadã mai îndelungatã. Întunericul ºi claustrofobia afecteazã felul în care vezi lucrurile, percepþia timpului ºi percepþia de sine. Creeazã un mediu în care frontierele emoþionale se estom-peazã. Durerea trece pe planul doi ºi face loc fricii. Speran-þa dispare treptat, iar disperarea se cuibãreºte în suflet. Iar în momentul acela, începi sã vezi cine eºti cu adevãrat — cât de puternic eºti de fapt ºi care îþi sunt limitele.

Geiger s-a aºezat pe vine în faþa lui Matthew. — ªi atunci te schimbi, Matthew. Totul în tine se reor-ganizeazã, pânã la nivel molecular. E cea mai intensã re-velaþie.

Geiger a închis ochii, apoi ºi i-a masat cu degetele — miºcãrile lui erau ritmice ºi precise.

— Acum, o sã luãm o scurtã pauzã. Tu rãmâi în fântânã, a zis el, scoþând o bucatã de mãtase neagrã cu care l-a legat la ochi pe angajat. ªi încã ceva, Matthew. Mi-am dat sea-ma cã, dupã ce simþi anumite tipuri de durere, anticiparea unor dureri viitoare este aproape la fel de intensã ca senza-þia însãºi. Cred cã, dupã o vreme, ai sã-mi dai dreptate.

Geiger a ieºit din camerã, iar luminile s-au stins din nou. Dupã câteva secunde, uºa camerei în care se afla clientul s-a deschis ºi a intrat Geiger. Fãrã sã se uite la

client, acesta s-a apropiat de bar, ºi-a umplut un pahar cu apã ºi l-a dus la gurã.

— Sunt puþin îngrijorat, a zis clientul. Oare am pus mâna pe cine trebuie?

Geiger a încuviinþat din cap. — Sunteþi sigur?

Geiger a dat iarãºi din cap. — De unde ºtiþi?

— I-am explicat lucrul ãsta lui Matthew, a zis Geiger, punând jos paharul gol. Aþi ascultat ce i-am zis, nu?

— Da, i-aþi dat exemplul lui Toscanini. Dar de ce n-a mãrturisit încã?

— Încã n-a ajuns în punctul în care o sã cedeze. Dar nu mai are mult.

— Punctul în care o sã cedeze?

Geiger iarãºi a aprobat din cap, dar avea aerul cã nu voia sã fie nevoit sã repete acest gest:

— Matthew încã este mai îngrozit de ce s-ar putea în-tâmpla în caz cã mãrturiseºte decât de ce o sã se întâm-ple dacã n-o face. Deocamdatã, din punctul lui de vede-re, tortura e preferabilã posibilitãþii de-a muri. Dar asta o sã se schimbe.

Clientul s-a întrebat cum arãta Geiger atunci când zâmbea — dacã zâmbea vreodatã.

— N-o sã punem sã fie omorât, a spus clientul. Nu vrem decât sã ºtim cui a vândut informaþiile.

Geiger l-a fixat cu privirea: — Dar nu ºtie lucrul ãsta.

Apoi l-a lãsat singur. Clientul a oftat ºi s-a uitat ia-rãºi spre bezna din spatele geamului reflectorizant. Difu-zoarele îi aduceau vocea blândã a lui Geiger pe aripi tre-murãtoare de înger.

— Matthew, eºti în fântânã? Poþi sã-mi rãspunzi cu glas tare.

Vocea angajatului suna precum ºmirghelul frecat pe o bucatã asprã de lemn:

— Da, sunt în fântânã. — Bine.

Apoi Matthew a început sã þipe. Urletele erau atât de puternice, încât se auzeau distorsionat în difuzoare. În-gerii s-au împrãºtiat, iar clientul a întins mâna dupã do-purile antifonice.

1

La ora patru dimineaþa, stând pe platforma din spa-tele casei sale, Geiger urmãrea un pãianjen þesându-ºi pânza.

Ploua. Cerul, noros ºi cenuºiu, se strânsese la orizont ca o plapumã veche. O picãturã de apã atârna de firul unei noi pânze, care se întindea între marchizã ºi balus-trada de lemn a platformei, aflatã un metru ºi jumãtate mai jos. Vântul clãtina firul ca pe o coardã de chitarã, iar picãtura tremura, însã nu cãdea. Apoi a apãrut pãianje-nul, legãnându-ºi pântecele umflat, ºi a început sã þeasã un nou fir.

Geiger tocmai îºi introdusese în computer însemnã-rile cu privire la ºedinþa cu Matthew, ascultând Sgt. Pepper3la boxele sale marca Hyperion, de un metru ºi optzeci de centimetri înãlþime: basul superb ºi fidelitatea cu care difuzoarele reproduceau sunetul chitarei lui McCartney îi încântau auzul. Ca de obicei, motanul stã-tea pe birou, tolãnit lângã capãtul din dreapta al tastaturii,

23

3_{Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band: album din 1967 a formaþiei The}

întinzând laba din faþã ºi lovindu-l uºor pe Geiger ori de câte ori treceau prea multe minute fãrã sã fie scãrpinatã. Torcea mai tare atunci când Geiger îi scãrpina cicatricea de deasupra ochiului lipsã. Geiger nu ºtia cum se rãnise: într-o bunã zi, cu vreo trei ani în urmã, motanul se oplo-ºise aºa, cu ochiul scos, pe pragul uºii din spate. Geiger habar n-avea nici cum îl chema, nici de unde venea — deci semãna cu el într-o oarecare mãsurã.

Geiger întotdeauna fãcea însemnãri despre ºedinþele sale chiar în noaptea în care aveau loc, câtã vreme încã avea proaspete în minte atât acþiunile sale, cât ºi reacþiile subiectului care îi era dat pe mânã. I se pãrea cã ºi câteva ore de somn ar fi putut deforma amintirile. A doua zi, Harry — partenerul sãu — avea sã-i trimitã un e-mail cu transcrierea înregistrãrii video a ºedinþei, iar el urma s-o parcurgã ºi sã insereze comentarii în locurile relevante.

Lucra stând pe un scaun ergonomic de birou, con-struit special pentru el. Dar, chiar ºi-aºa, tot trebuia sã se ridice la fiecare sfert de orã sã se plimbe, altminteri picio-rul stâng i-ar fi amorþit pânã în vârful degetelor. De-a lun-gul anilor, consultase trei medici în legãturã cu aceastã problemã — unul dintre ei îi spusese cã stângul lui e „un picior mort“ —, însã cu toþii fuseserã de aceeaºi pãrere: singurul remediu era chirurgia reconstructivã. Geiger le spusese cã n-avea de gând sã se lase tãiat de doctori, sub niciun motiv, ºi, dat fiind cã îl consultaserã ºi îi vãzuserã picioarele, doctorii îi înþelegeau perfect atitudinea.

Geiger ieºise pe platforma din spate tocmai ca sã-ºi mai dezmorþeascã piciorul ºi sã fumeze o þigarã. Nu fuma în casã, deoarece i se pãrea cã mirosul de fum stãtut din-tr-o camerã îi putea afecta concentrarea. În urmã cu câ-teva luni, când abia începuse sã facã terapie, doctorul

Corley legase aceastã impresie de tatãl lui Geiger ºi de veºnicele lui þigãri Camel. Pânã în prezent, aceea era sin-gura imagine cu tatãl sãu pe care Corley reuºise s-o scoa-tã de la el: într-un vis, Geiger vãzuse chipul ca de piatrã al tatãlui sãu privindu-l de sus în jos, cu o þigarã înfiptã între buzele groase ºi cu fuioare de fum ieºindu-i din nas. Geiger îºi amintise ºi ce gândea în clipele acelea: „Aºa ara-tã ºi Dumnezeu. Atâta doar cã-i mai înalt“.

Dintr-odatã, a simþit motanul gudurându-se la pi-cioarele lui. L-a luat în braþe ºi l-a pus cu burta pe umãr — dupã tãblia biroului, acesta era cel de-al doilea loc preferat al motanului.

Geiger a aprins o þigarã Lucky Strike ºi iarãºi s-a ui-tat la pãianjenul care, plin de hotãrâre, îºi ducea la înde-plinire proiectul bizar, cu nenumãrate miºcãri perfecte. Cum ar fi sã vezi un dulgher care sã scuipe cuie fãurite în propriul sãu stomac ºi sã-ºi foloseascã mâinile drept ciocane. Sau un muzician al cãrui instrument sã fie pro-priul sãu trup. „Oare o fi existând altã fãpturã atât de har-nicã ºi de inventivã când vine vorba de construirea unui dispozitiv de ucis — în afarã de om?“, s-a întrebat Geiger.

*

Geiger era un apostol, ba chiar un sclav al amãnun-tului. Întotdeauna descompunea, distila ºi definea pãrþi-le întregului, pentru cã în recuperarea de informaþii de-taliile erau esenþiale. Scopul lui era sã rafineze aceastã îndeletnicire ºi s-o transforme într-o artã, ºi tocmai de aceea fiecare lucru care se întâmpla din momentul în care Geiger intra în camera de ºedinþe avea o semnificaþie precisã, care trebuia descifratã. Fiecare expresie facialã,

fiecare cuvânt ºi fiecare tãcere, fiecare tic, privire sau miº-care. Dacã îl lãsai cincisprezece minute în camerã cu un individ oarecare, în nouã din zece ori putea ghici cum avea sã reacþioneze subiectul respectiv la intimidare înainte sã cedeze: fricã, sfidare, disperare, bravurã, nega-re. Existau modele, cicluri ºi refrene comportamentale. Nu trebuia decât sã fii foarte atent ca sã le observi pe toa-te. Învãþase asta ascultând muzicã: ajunsese sã înþeleagã cã fiecare notã joacã un rol în întreg, cã fiecare sunet le modificã ºi le completeazã pe celelalte. Putea sã fredone-ze fiecare notã dintr-o mie de melodii. Le avea pe toate în cap. În muzicã, la fel ca în recuperarea de informaþii, totul conta.

ªi totuºi, în ciuda puzderiei de elemente pe care le presupunea, viziunea lui Geiger asupra activitãþii lui era relativ simplã. Clientul ºi subiectul de care trebuia sã se ocupe întotdeauna îi ofereau una dintre urmãtoarele trei opþiuni.

1. Furt: subiectul furase un lucru de la client, iar clientul îl voia înapoi.

2. Trãdare: subiectul comisese o acþiune care vãdea lipsã de loialitate sau intenþia de a comite o înºelãciune, iar clientul voia sã afle identitatea complicilor ºi amploa-rea eventualelor consecinþe.

3. Nevoie: subiectul poseda informaþii pe care clien-tul voia sã le afle.

Toþi oamenii sunt diferiþi. ªi diferã în multe feluri. Transcrierile lui Geiger o dovedeau din plin. De când în-cepuse sã lucreze în acest domeniu, umpluse douãzeci ºi ºase de dosare groase de zece centimetri, care acum erau aliniate pe biroul sãu. Putea compara subiecþii de care se ocupase în funcþie de profesie, vârstã, religie, avere ºi —

lucrul cel mai important — în funcþie de afirmaþiile lor. Dosarele lui erau o enciclopedie de informaþii despre rãs-punsurile ºi reacþiile oamenilor la intimidare, ameninþa-re, fricã ºi durere. Dar nu ºi în faþa morþii iminente — niciodatã în unsprezece ani de activitate. Dupã cum zi-cea Carmine, Geiger avea o carierã perfectã.

Clienþii lui Geiger veneau din sectorul privat, din cor-poraþii, din lumea crimei organizate, dar ºi din cadrul instituþiilor guvernamentale. Ba chiar, cu patru ani îna-inte, fusese chemat de niºte tipi de la o agenþie de infor-maþii sã se ocupe de un subiect deþinut într-o bazã secre-tã. Indivizii ãia îºi închipuiau cã metodele lor erau ultimul rãcnet, dar Geiger îºi dãduse imediat seama cã rã-mãseserã mult în urmã: vorbeau tot timpul de salvarea lumii, dar tot ce fãceau era sã smulgã aripile câtorva muº-te. În domeniul recuperãrii de informaþii, expertiza nu putea fi înlocuitã de nimic. Patriotismul, religia, convin-gerile ferme cu privire la ce e rãu ºi ce e bine — toate as-tea trebuiau lãsate deoparte. La urma urmelor, aveai de-a face cu minciuni ºi adevãruri, iar graniþa dintre ele putea fi atât de finã, încât nu mai rãmânea niciun pic de loc pentru talmeº-balmeºul convingerilor ºi corectitudinii. Indivizii de la baza secretã stãtuserã deoparte ºi îl urmã-riserã cum lucreazã — pentru Geiger, erau ca niºte oa-meni ai cavernelor care se uitau la el în timp ce aprindea un foc cu o brichetã Zippo.

Geiger era un tipicar în meseria sa, un adevãrat isto-ric al recuperãrii de informaþii. Nu numai cã-ºi arhivase activitatea în dosarele negre de pe birou, dar era ºi o ade-vãratã enciclopedie a acestei îndeletniciri. ªtia cã oame-nii foloseau tortura fãrã niciun scrupul începând din 1252, când Papa Inocenþiu al IV-lea a îngãduit folosirea

ei în cazul ereticilor. Dupã ce a fost acceptatã în mod ofi-cial, s-au fãcut mari eforturi ºi s-a cheltuit foarte mult timp pentru inventarea ºi perfecþionarea metodelor de a provoca durere, cu scopul de a obþine ceea ce — pentru o anumitã persoanã sau un anumit grup — era conside-rat a fi o informaþie sau un adevãr indispensabil. Practica torturii nu era influenþatã de etnie, culturã sau geografie. Istoria era dovada limpede cã dacã aveai instrumente ru-dimentare — un ciocan, un fierãstrãu, o pilã — ºi câteva materiale de bazã — lemn, fier, funie, foc —, nu-þi mai trebuia mare lucru. Dacã adãugai fie ºi cea mai elemen-tarã cunoaºtere a legilor fizicii ºi a normelor de construc-þie, deja te puteai apuca de treabã.

Geiger îºi începuse pregãtirea pentru aceastã ocupa-þie studiind intuiþiile ºi deciziile fondatoare ale pionieri-lor. Anumite metode ºi tehnici erau foarte eficace:

Obiectele ascuþite. Scaunul lui Iuda avusese un succes atât de mare în timpul Inchiziþiei, încât cele mai multe þãri europene începuserã sã punã la punct propriile lor versiuni ale acestui instrument — Culla di Giuda, Judas-wiege —, dar, orice nume i-ar fi dat, întotdeauna era vor-ba de un scaun în formã de piramidã pe care subiectul, atârnat de-o funie, era coborât încetul cu încetul.

Încarcerarea ºi presiunea. „Fecioara de fier“ era un sar-cofag de oþel aºezat în picioare, care avea cuie pe di-nãuntru ºi mai multe orificii prin care, în timpul intero-gatoriilor, erau introduse tot felul de instrumente ascuþite sau cu þepi. Într-o anumitã mãsurã, a fost precursoarea deprivãrii4. Cizma spaniolã ºi presa pentru

4 _{Deprivare: situaþie clinicã sau experimentalã în care bolnavul întrerupe}

picior malaezã erau instrumente folosite pentru presa-rea ºi, în cele din urmã, rupepresa-rea picioarelor, însã exis-tau ºi presele pentru degete, cu ajutorul cãrora un inte-rogator itinerant putea transforma orice loc într-o camerã de torturã.

Încãtuºarea ºi întinderea. Masa de torturã a reprezen-tat un important progres tehnologic, întrucât folosea ci-lindri de lemn, roþi dinþate ºi manivele care permiteau modificarea rapidã ºi subtilã a intensitãþii durerii aplica-te asupra subiectului.

Tortura cu apã pe scândurã5a fost o idee nãscocitã tot de interogatorii Inchiziþiei. Aceºtia au înþeles cã, spre deosebire de scufundarea subiectului în apã, care se poa-te dovedi eficientã dupã câpoa-teva minupoa-te, tortura cu apã declanºa senzaþia de înecare aproape instantaneu, spo-rind teama de moarte.

Cãldura intensã a fost dintotdeauna un ingredient fundamental în meseria torþionarului — gândiþi-vã la ex-presia „a pune pe cineva pe foc“ —, la fel ca sfâºierea ºi jupuirea pielii. Foarte utile au fost ºi numeroase alte unel-te, de la cele mai simple, precum cleºtele pentru smuls unghii, la cele mai complexe, precum „para“, o unealtã alcãtuitã din douã bucãþi de tablã rotunjitã, prinse cu o micã balama — ºi, de multe ori, foarte frumos gravate — care se introducea în vaginul sau în anusul celui torturat ºi era deschisã cu ajutorul unui ºurub cu mâner. Catalo-gul metodelor ºi uneltelor era foarte variat: roata de tor-turã, atârnarea cu mâinile încãtuºate la spate, presa pen-tru cap, laba de pisicã, tubul cu dinþi de crocodil,

29

5 _{În tortura cu apã pe scândurã, torþionarul toarnã apã pe faþa celui}

atârnarea în þãruº.6Toate acestea ºi multe altele fuseserã inventate înainte de Revoluþia Industrialã, iar Geiger ajunsese sã-ºi dea seama cã practica torturii nu era o ano-malie. În numele eficacitãþii ºi în scopul de-a dobândi in-formaþii, omul a fost întotdeauna dispus sã-ºi eludeze le-gile ºi sã-ºi trãdeze credinþele pentru a legitima folosirea torturii în cazul celor care nu împãrtãºeau aceste legi ºi credinþe.

Dupã studii ºi meditaþii îndelungate, Geiger pusese la punct o procedurã standard. Nu lucra decât pe bazã de recomandãri. Dacã o companie sau o persoanã privatã avea nevoie de serviciile lui, erau direcþionaþi cãtre site-ul sãu ºi li se dãdea o parolã. Harry, partenerul sãu, analiza imediat cererea ºi, dacã nu identifica niciun pericol, îi ce-rea potenþialului client sã trimitã niºte informaþii preli-minare în legãturã cu persoana-þintã. Apoi, Harry înce-pea sã facã cercetãri ºi, în câteva zile, întocmea un profil detaliat. Partenerul sãu era un tip destul de dificil, dar ni-meni nu se pricepea mai bine decât el la treaba asta. Pu-tea sã afle despre individul vizat ce nu ºtiau nici soþia ºi nici prietenul lui cel mai bun, ce nu ºtia nici guvernul ºi, uneori, nici mãcar el. Dupã ce studia dosarul, Geiger îi spunea lui Harry dacã avea sã preia cazul.

6 _{„Laba de pisicã“ era un fel de ghearã metalicã folositã pentru sfârtecarea}

cãrnii. „Tubul cu dinþi de crocodil“ consta dintr-un cilindru tãiat pe lungime, ale cãrui jumãtãþi erau prinse pe o parte cu balamale ºi care avea pe partea interioarã þepi metalici; victima era introdusã în acest tub, iar torþionarul îl încãlzea fãcând focul sub el. Tortura prin „metoda þãruºului“ presupunea înfigerea unui þãruº bont în pãmânt, deasupra cãruia era atârnatã victima cu ajutorul unei funii legate de degetul mare sau de încheietura mâinii; cel torturat avea de ales între a se sprijini pe þãruºul bont sau a-ºi lãsa toatã greutatea în degetul mare sau încheieturã.

Geiger avea trei reguli de bazã. Nu lucra niciodatã cu copii, cu toate cã Harry nu primise niciodatã o asemenea cerere. Nu lucra niciodatã cu persoane care aveau la ac-tiv accidente cardiace. ªi nu lucra niciodatã cu persoane de peste ºaptezeci ºi doi de ani — Geiger citise niºte stu-dii potrivit cãrora, dupã aceastã vârstã, riscul de stop car-diac ºi atac vascular cerebral devenea inacceptabil de mare.

În plus, nu-i plãceau cazurile din categoria „urgen-þe“. Corolarul lui Geiger la „Totul conteazã“ era: „Un su-biect nu este suma perfectã a pãrþilor sale“. Deci, dacã un client voia sã se ocupe de un individ în regim de ur-genþã, de multe ori Geiger refuza. Trebuia sã ia în calcul foarte multe lucruri — limbajul trupului, rãspunsurile verbale, tonul ºi expresiile faciale ale subiectului, pe scurt, un ºuvoi continuu de informaþii care modelau de-ciziile lui Geiger, sugerându-i metodele cele mai indica-te —, iar o evaluare eronatã sau o concluzie greºitã, ori-cât de mãruntã, putea nu doar sã distrugã o ºedinþã, ci ºi sã-i pericliteze viaþa privatã. Tocmai de aceea Geiger prefera sã lucreze dinspre interior spre exterior, adicã pornind de la documentarea realizatã de Harry ºi ur-mând pas cu pas scenariul pus la punct pe baza aceste-ia. Unii profesioniºti din domeniul recuperãrii de infor-maþii — precum Dalton — porneau dinspre exterior spre interior, bazându-se mai degrabã pe aplicarea forþei bru-te încã de la început. Dar, în cazul acesbru-tei abordãri, clien-tul nu putea fi sigur de felul în care avea sã arate subiec-tul la sfârºisubiec-tul ºedinþei — cu toate cã, în unele cazuri, asta nu era o problemã.

La fel ca toþi cei care lucrau în branºã, Geiger auzise tot felul de poveºti despre Dalton. Cea mai faimoasã data

de pe vremea Furtunii în Deºert7, când poliþiºtii kuwei-tieni prinseserã un agent al lui Saddam chiar când aces-ta încerca sã treacã graniþa. Kuweitienii l-au prelucrat pe irakian timp de o sãptãmânã, dar n-au scos nimic de la el, aºa cã l-au chemat pe Dalton ºi i-au dat mânã liberã. O astfel de ºedinþã era cunoscutã ºi sub numele de „Elimp“, de la „eliberare improbabilã“, ceea ce însemna cã n-ar fi fost tocmai înþelept ca lumea sã-l vadã pe su-biect dupã încheierea interogatoriului. La prima întreba-re, irakianul a zâmbit, iar Dalton i-a retezat o buzã cu un cuþit rotativ. Apoi ºi-a continuat treaba cu un capsator pneumatic, iar în scurtã vreme subiectul i-a zis tot ce voia sã afle. Se prea poate ca povestea sã nu fi fost realã, dar cert este cã pe ea se baza cariera lui Dalton. În recupera-rea de informaþii, nu strica deloc sã ai o astfel de reputa-þie — anume cã erai capabil de orice —, pentru cã cei mai mulþi clienþi îºi considerau þinta drept duºman ºi, într-a-devãr, nu urmãreau sã obþinã de la el doar compensaþii sau informaþii, ci, precum neguþãtorul din Veneþia, vo-iau ºi o livrã din carnea lui.

În viziunea lui Geiger, politica, afacerile ºi religia erau cele trei degete rãmase dintr-un pumn care purta cicatri-cele a numeroase secole de lupte. Iar adevãrul era o armã pe care pânã ºi un pumn ciopârþit o putea înhãþa ºi mâ-nui în interesul sãu. Era o marfã cu numeroase întrebuin-þãri — putea fi vândutã ºi cumpãratã, putea fi pusã în slujba unui scop sau putea chiar sã aducã profituri. Dar era un element instabil, cu o perioadã de înjumãtãþire scurtã, aºa cã trebuia folosit repede, înainte sã explodeze

7 _{Furtuna în Deºert: numele sub care mai este cunoscut Rãzboiul din Golf}

în mâinile clientului. Geiger îºi dãduse seama de multã vreme cã adevãrul nu mai era sacru, ci, pur ºi simplu, de-venise cea mai râvnitã marfã de pe piaþã, iar toþi recupe-ratorii de informaþii care credeau cã acþionau în limitele impuse de cine ºtie ce cod deontologic erau, în cel mai bun caz, niºte naivi.

Motanul a sãrit de pe umãrul lui Geiger pe balustra-da de lemn ºi a pornit în expediþia sa nocturnã. Ca de obicei, avea sã se întoarcã în jurul orei cinci dimineaþa — avea un ceas interior aproape perfect.

Pãianjenul îºi terminase treaba, iar o molie mare, cu aripile dungate, era deja imobilizatã în centrul pânzei, zbãtându-se cu furie, neºtiind cã eforturile ei de a se eli-bera nu fãceau decât sã-i strângã cãtuºele. Înaintând fãrã grabã, pãianjenul a coborât din colþul drept al pânzei. Nu dãdea niciun semn de agitaþie, ca ºi când scopul ar fi fost secundar faþã de mijloace, ca ºi când hrana ar fi fost un simplu produs rezidual al ºiretlicului prin care fusese prinsã.

Geiger ºi-a aprins încã o þigarã Lucky Strike, iar când a vãzut cã pãianjenul a ajuns lângã trofeul sãu, a pus fla-cãra brichetei sub unul dintre firele care serveau drept ancorã: pânza, molia ºi pãianjenul au dispãrut într-o micã vâlvãtaie portocalie.

Geiger a hotãrât sã nu se gândeascã la gestul lui ºi s-a întors în casã. Avea sã vorbeascã despre asta cu Corley a doua zi.

2

Doctorul Martin Corley stãtea încruntat lângã grila-jul balconului sãu de la etagrila-jul al optsprezecelea ºi, aºa cum obiºnuia între ºedinþe, trãgea dintr-o þigarã Marlbo-ro Light. De când renunþase la þigãrile tari, fumatul de-venise cel mai recent dintr-o serie de acte de autonegare care — deºi nesatisfãcãtoare — aveau drept scop sã-i în-depãrteze gândul de la moarte. Devenise mai precaut ºi renunþase la vechile obiceiuri nu pentru cã împlinise de curând ºaizeci de ani, ci pentru cã se despãrþise de soþia lui. Mariajul lor lung, cu nenumãratele sale tabieturi — oricât de uzate ºi plicticoase —, îi oferise sentimentul li-niºtitor al continuitãþii, o stabilitate care masca trecerea timpului. Iar de când plecase Sara, singurãtatea îi amin-tea zi de zi cã era în vârstã ºi cã sãnãtaamin-tea puamin-tea sã i se deterioreze. Mai întâi, renunþase la friºca din cafea, înlo-cuind-o cu lapte cu doar unu la sutã grãsime. Apoi trecu-se la cola dieteticã — e drept cã nu-i plãcea gustul chi-mic pe care i-l lãsa în gurã, dar mãcar avea parte de aroma produsului original — ºi la Amstel Light, cu care se autoiluziona cã bea bere. Iar acum, trãgea fãrã plãcere din þigara aceea subþire ºi aºtepta sã-i creascã pulsul, deºi

ºtia foarte bine cã lucrul acesta n-avea sã se mai întâm-ple. Fãrã plãcerea care îl însoþea de obicei, fumatul nu mai era decât o dependenþã perpetuatã de o minte deve-nitã prea indolentã pentru a se explora pe sine cu aceeaºi sârguinþã pe care reuºea s-o sãdeascã în sufletele pacien-þilor sãi.

Privind în jos spre West 88th Street, Corley l-a vãzut pe Geiger apãrând de dupã colþ ºi apropiindu-se de intra-rea secundarã a imobilului. Geiger îl sunase în urmã cu opt luni, dupã ce dãduse peste numele lui pe un site de psihiatrie. La prima ºedinþã, îi dezvãluise motivul pentru care apelase la serviciile lui: cu douã luni înainte, avuse-se un vis complex ºi tulburãtor, urmat de o migrenã te-ribilã. Începând de atunci, o datã la douã–trei sãptãmâni, visul se tot repeta — în versiuni uºor diferite — pe scena minþii lui, ºi, de fiecare datã, al doilea act al acestei pie-se era câte o migrenã înfiorãtoare. În toate ºedinþele lor, Geiger îi vorbise în termeni foarte exacþi, fãrã nicio în-floriturã stilisticã — pãrea un fel de reporter complet lip-sit de emoþii. Lui Corley i se pãrea cã noul sãu pacient era o contradicþie uimitoare, un fel de piatrã inteligentã. La sfârºitul primei ºedinþe, când Geiger a hotãrât sã continue terapia, a pus douã condiþii. În primul rând, n-aveau sã discute decât despre vis: nu voia sã povesteas-cã nimic despre trecutul lui sau despre viaþa pe care o du-cea dincolo de pereþii acelui cabinet. În al doilea rând, avea nevoie de o cheie de la intrarea de serviciu, astfel încât sã nu fie nevoit sã treacã prin holul de la intrare al imobilului. Corley se sprijinise pe speteaza scaunului, scãrpinându-ºi barba înspicatã ºi îl întrebase de ce.

— Pentru cã ºtiu ce e mai bine pentru mine, îi rãspun-sese Geiger.

A fost prima dintre multele dãþi în care Corley rãmâ-nea surprins de un anumit ton al lui Geiger; deºi calm ºi fãrã modulaþii, tonul acesta era ancorat într-o certitudi-ne care fãcea ca orice discuþie sã fie de prisos. Prima con-diþie a lui Geiger — sã se limiteze doar la evenimentele din vis — presupunea îngustarea considerabilã a dome-niului terapiei, iar dorinþa lui de a primi o cheie se înde-pãrta foarte mult de regulile încetãþenite: niciun alt pa-cient nu-i mai ceruse aºa ceva. Dar Corley le acceptase pe amândouã. Visul lui Geiger — dovada unui conflict in-terior foarte puternic, de care, în mod evident, nu era conºtient — fusese ca o canã de benzinã turnatã peste cãrbunii aproape stinºi ai pasiunii lui Corley pentru me-seria sa. κi dorise ca Geiger sã revinã.

De la balconul sãu, Corley l-a urmãrit pe Geiger des-cuind uºa de serviciu ºi intrând în clãdire. Dupã ce a aruncat chiºtocul într-un ghiveci de argilã gol, Corley s-a întors în cabinetul sãu.

*

Corley se uita la agenda din poala sa. Începuse sã-ºi ia notiþe în timpul ºedinþelor doar de puþinã vreme. Înainte, îºi fãcea câteva însemnãri fugare în pauzele din-tre ºedinþe, iar seara le detalia. Apoi a început sã consta-te cã, pe searã, memoria îi juca fesconsta-te: îi era greu sã-ºi aminteascã unele detalii ale conversaþiilor. Încercase niº-te pastile cu ginkgo biloba, dar renunþase, pentru cã uita întruna sã le ia.

— Deci, a zis el, pânza era terminatã, iar o molie se prin-sese în ea. ªi tu ai dat foc la tot. Ce crezi cã te-a determi-nat sã faci asta?

Geiger stãtea întins pe canapea ºi se uita þintã la bi-bliotecã. ªtia pe de rost cotoarele tuturor cãrþilor — fie-care titlu, autor, culoare ºi corp de literã. În mijlocul unui raft din partea de jos se afla o fotografie înrãmatã care în-fãþiºa o casã mare, cu o formã neregulatã, aflatã pe o pa-jiºte frumos tunsã, între câþiva copaci impozanþi. Îi plã-ceau arhitectura ei neobiºnuitã ºi acoperiºul cu multe ape. În ºedinþele anterioare, îl întrebase pe Corley despre casa aceea, dar nu primise decât rãspunsuri scurte. Geiger afla-se doar cã avea o sutã de ani ºi afla-se afla în Cold Spring — o localitate din statul New York —, cam la o orã de mers cu maºina.

— Ce cred cã m-a determinat sã fac asta? a repetat Gei-ger. Nu ºtiu ce sã zic. Tu ce crezi?

— Pãi, a zis Corley, s-ar putea sã fie vorba de control. De putere.

Geiger bãtea darabana pe canapea, schimbând în-tr-una combinaþiile, viteza ºi ritmul miºcãrilor. Pentru Corley, zgomotul acela devenise parte integrantã a ºe-dinþelor, un discret acompaniament de percuþie al vor-belor. În primele patru luni de terapie, Geiger îl sunase pentru câte o ºedinþã de fiecare datã când reveneau vi-sul ºi migrena de-a doua zi — ºi acestea erau singurele lucruri despre care discutau. Dar, încetul cu încetul, ºe-dinþele neregulate se transformaserã în vizite sãptãmâ-nale, iar în ultima vreme, Geiger pãrea mai puþin strict în legãturã cu prima lui condiþie. Uneori, aºa cum se în-tâmplase în ziua aceea, chiar povestea câte o întâmpla-re din viaþa întâmpla-realã.

— Sau poate c-a fost o încheiere, a zis Geiger. — Interesant.

— Serios?

— Da, a rãspuns Corley, ºi cred cã ai fi putut foarte bine sã spui „distrugere“ — care, într-un sens, e opusul încheierii.

— Bine punctat, Martin.

Înaintea lui Geiger, în cei treizeci de ani de carierã, niciun alt pacient nu i se mai adresase lui Corley cu nu-mele de botez. Prima oarã când se întâmplase, lucrul aces-ta stârnise mici unde pe suprafaþa calmã dintre ei, tulbu-rându-l pe Corley ºi fãcându-l sã se rãsuceascã în scaun. Fusese rãscolit de aceastã familiaritate deloc forþatã, dar atât de strãinã de firea închisã a lui Geiger. Corley nu pu-sese niciodatã în discuþie acest detaliu ºi, în cele din urmã, îl acceptase ca pe o componentã a relaþiei lor ne-obiºnuite.

— Totul e un proces, a zis Geiger. Început, mijloc, sfâr-ºit. ªi ºtii bine cã asta mi se potriveºte cel mai bine: în-cheierea.

Geiger ºi-a mutat privirea în tavan. Cu ani în urmã, avusese loc o inundaþie. Atenþia lui întotdeauna era atra-sã de modificãrile subtile ale texturii unui perete, apãru-te dupã efectuarea unor lucrãri de reparaþie. ªtia exact — pas cu pas — cum procedaserã muncitorii, pentru cã ºi el fãcuse astfel de lucrãri de sute de ori.

— De ce crezi cã stãm de vorbã despre pãianjen? a în-trebat Corley.

Geiger ºi-a îndoit genunchiul drept ºi a ridicat uºor piciorul la piept, iar Corley a aºteptat sã audã trosnetul uºor al încheieturii ºoldului.

— Pãianjenul tocmai îºi terminase pânza, a zis Geiger. Deci, de ce i-am dat foc? Nu-mi dau seama. Poate pentru cã se afla pe teritoriul meu?

— ªi doar tu hotãrãºti când se terminã ceva pe terito-riul tãu?

— Regele a tot ce cuprind cu privirea? a zis Geiger, apoi a scos un sunet discret, care poate cã era un oftat. E un citat din ceva, nu-i aºa?

— Richard al III-lea? Sau Þestoasta Yertle? — Poftim?

— E o carte pentru copii.

Apoi Corley a tãcut, mângâindu-ºi pe rând obrajii acoperiþi de barbã. Dar tãcerea lui Geiger semãna cu zgo-motul unei uºi trântite.

— Îþi aminteºti vreo carte pentru copii? a întrebat Cor-ley. Sau vreun cântec? Îþi vine ceva în minte? Poate niº-te jucãrii sau…

— Nu, nu-mi vine nimic în minte.

De-a lungul ºedinþelor, terapeutul ajunsese sã se gân-deascã la Geiger ca la un bãiat rãtãcit ºi împresurat de pe-ricole, dar care reuºeºte cumva sã-ºi pãstreze curajul. În-trucât visele lui erau singurele date cu care putea lucra, Corley nu ºtia aproape nimic despre Geiger ºi nu putea decât sã bãnuiascã ce fel de viaþã ducea în afara ºedinþe-lor. Dar, chiar ºi aºa, relatarea lui despre pãianjen ºi con-versaþiile ca aceea pe care o purtau atunci îl convinsese-rã de un lucru: copilul din Geiger era îngropat sub atât de mult moloz traumatic, încât era mai mult o stafie de-cât o realitate. Uneori, Corley se simþea ca un medium la o ºedinþã de spiritism, care încearcã sã ia legãturã cu su-fletele morþilor.

Corley a aruncat o privire la ceas. Era ultimul cadou pe care îl primise de la soþia lui, iar pe capac avea grava-te urmãtoarele cuvingrava-te: „Unde se duce timpul? Cu dra-goste, Sara“.

— Ne apropiem de sfârºitul ºedinþei, a zis psihiatrul, aºa cã dã-mi voie sã-þi spun ceva la care sã te gândeºti. În

legãturã cu pãianjenul, a adãugat el, apoi ºi-a îndreptat agenda pe genunchi ºi a notat cuvântul „empatic?“. Poa-te cã nu e vorba nici de-o încheiere, nici de dorinþa de a-þi controla teritoriul.

A observat cã degetele pacientului sãu au devenit mai alerte.

— Ci poate cã nu voiai ca pãianjenul sã omoare molia. Geiger a încetat sã mai batã darabana ºi s-a ridicat în capul oaselor, iar Corley i-a observat trapezii supradez-voltaþi încordându-se sub cãmaºã. Pacientul sãu purta în-totdeauna cãmãºi negre din bumbac, cu mânecã lungã, încheiate pânã la gât.

Geiger s-a ridicat în picioare, apoi ºi-a rãsucit capul în stânga ºi în dreapta. Terapeutul a auzit douã tros-nituri.

— Hranã pentru minte, a zis pacientul, apoi a adãugat: Spune-mi ceva, Martin.

Corley aºtepta în tãcere cererea lui Geiger. Ajunsese o componentã nelipsitã a ºedinþelor cu el, o parte a ri-tualului sãu de ieºire din cabinet. De obicei, începea cu „Spune-mi ceva“, dupã care îi punea o întrebare, sau „Cã tot veni vorba“, iar apoi îi spunea o ºtire aparent lipsitã de importanþã. Corley ºtia cã aceste ultime replici îl aju-tau pe Geiger sã punã punct unui proces care, prin însãºi natura sa, era deschis; aceste încheieri îi ofereau — în funcþie de conþinutul ºedinþei — sentimentul cã deþinea un anumit control asupra situaþiei.

— Mergi des la casa din Cold Spring? l-a întrebat Geiger. — Nu.

— De ce?

— Iar acum trebuie sã ne oprim, a spus Corley, punân-du-ºi agenda pe birou.

*

Pentru Geiger, plimbarea de dimineaþã spre ºi dinspre biroul lui Corley era întotdeauna o adevãratã desfãtare pentru simþuri. Bulevardul Central Park West oferea o mi-nunatã priveliºte caleidoscopicã: taxiuri leºinate în trafic asemenea unor luptãtori de la categoria mijlocie cu pie-lea galbenã, autobuze mãtãhãloase pufnind ºi huruind, câini în lesã amuºinând ºi uitându-se unii la alþii, alergã-tori întinzându-ºi voluptuos tendoanele la câte un sema-for roºu, aºteptând sã intre în parc, bãrbaþi cu pielea mãs-linie târºâind picioarele pe marginea strãzii ºi târând dupã ei cãrucioare cu hotdogi ºi frigãrui ca niºte penitenþi sleiþi de puteri. Pentru Geiger, era o ploaie de stimuli, un asalt al culorilor, formelor, sunetelor ºi miºcãrilor. Nu-i scãpa nici cel mai subtil ton sau gest, dar nu avea nicio reacþie mai complexã, de ordin secund, la toate acestea. Primea înãuntrul sãu totul, dar nu pãstra nimic. Era, în acelaºi timp, un spaþiu gol ºi un puþ fãrã fund.

Locuia la New York de cincisprezece ani, iar venirea lui în acest oraº marcase începutul singurei vieþi de care îºi putea aminti. Pe 6 septembrie 1995, Geiger venise pe lume ca un om aproape complet maturizat — dar fãrã o vârstã precisã —, atunci când ºoferul unui autobuz îl scu-turase uºor de umãr: Geiger dormea pe un scaun din ul-timul rând al autobuzului care tocmai oprise în ultima staþie, lângã Autoritatea Portuarã a New Yorkului, la in-tersecþia dintre 42ndStreet ºi Eigth Avenue. Tânãrul — sau bãrbatul — trezit din somn bãnuia cã avea în jur de optsprezece ani, dar în rest, îºi era la fel de strãin pe cât îi erau oamenii pe lângã care trecea pe trotuarele oraºu-lui. Nu era decât un trup dureros, plin de cicatrice, cu

mintea perfect goalã — o maºinãrie umanã fãrã card de memorie. Se baza numai pe instinct.

A doua zi, în timp ce strãbãtea strãzile din Harlem, s-a oprit în faþa unei clãdiri dãrãpãnate, cu faþadã din plãci de gresie, ºi a urmãrit cu atenþie un muncitor din-tr-o echipã de renovare care tãia cu fierãstrãul niºte scân-duri pentru un toc de fereastrã. Câteva clipe mai târziu, a intrat pe uºa fãrã toc a clãdirii ºi a cerut o slujbã. A fost un act pur, complet lipsit de premeditare, iar când ºeful echipei l-a întrebat dacã se pricepea la dulgherie, a zis da, fãrã sã ºtie de ce.

Apoi muncise în domeniul renovãrilor timp de pa-tru ani — nu rãmânea niciodatã foarte mult în aceeaºi companie ºi lucra mai ales în turele de noapte, alãturi de muncitori neînscriºi în sindicat, cu precãdere în Harlem, Brooklyn ºi Soho, dormind pe furiº în subsolurile clãdi-rilor în care muncea, ca sã punã bani deoparte. Toate fir-mele îl plãteau la negru — fãrã carte de identitate, fãrã taxe, fãrã acte doveditoare. La început, folosise mai întâi numele Gray, iar apoi Black. Într-o bunã zi, trecând prin faþa unei librãrii Barnes & Noble, a vãzut un album cu re-produceri dupã H.R. Giger8. L-au captivat imaginile ace-lea ciudate, la fel ca ºi numele cu doi G al artistului, cã-ruia, pentru simetrie vizualã, i-a adãugat un „e“, obþinându-ºi astfel numele — Geiger.

Într-o noapte, dupã ce-ºi terminase lucrul într-o casã cu faþadã de gresie din Williamsburg, se culcase în piv-niþa cu tavan jos a clãdirii. A fost trezit în jurul orei trei dimineaþa de zgomotul unor paºi care coborau spre piv-niþã, dar a rãmas nemiºcat, urmãrind razele lanternelor

care dansau printre scânduri ºi ascultând douã voci de bãrbat în timp ce discutau despre ce aveau de fãcut — sã monteze niºte cabluri pentru un microfon în spatele unor pereþi de rigips: urmau sã înregistreze niºte conver-saþii incriminatoare în legãturã cu un anume Carmine Delanotte.

— Am auzit cã Delanotte are vreo zece case dintr-astea, a zis unul dintre ei.

— Cumnatu-meu lucreazã în imobiliare, i-a rãspuns ce-lãlalt. Zice cã toate clãdirile de pe-aici or sã valoreze o avere dupã ce-or sã fie daþi afarã toþi sud-americanii ºi ne-grii. Le cumperi la preþ mic, le renovezi, apoi le vinzi la preþ mare.

— Microfonul ãsta mi se pare o pierdere de timp. Dela-notte e prea deºtept.

— Da, se poate. Dar am auzit c-au înhãþat pe unul din-tre locotenenþii lui.

— Mda, nu ºtiu ce sã zic. Au înhãþat pe mulþi pânã acum, dar majoritatea refuzã sã vorbeascã. Au încercat toate tertipurile cu ei — jocuri mentale, ºantaj, ba chiar ºi bãtãi. Nenorociþii ãºtia pur ºi simplu nu scot o vorbã.

— Îmi închipui cã au o slujbã tare ciudatã. — La cine te referi?

— La tipii care încearcã sã-i facã pe bandiþi sã vorbeas-cã. Îmi închipui cã e greu sã le dea de cap acestor îndã-rãtnici. Cã doar nu poþi sã-i baþi pânã se cacã pe ei, nu? Trebuie sã fii mai subtil, mã-nþelegi.

— Pãi sunt tipi care se pricep la treaba asta. Interogato-rii ºtiu cum sã smulgã mãrturisiri de la ãºtia mai cãpoºi. În timp ce indivizii — doi tehnicieni de la FBI, pro-babil — îºi fãceau treaba pãlãvrãgind, Geiger stãtea ne-miºcat în întuneric, simþind cum se naºte ceva în el. Era

un lucru uºor, care plutea în sufletul sãu, dar, în acelaºi timp, suficient de puternic încât sã-i îndrume instincte-le într-o anumitã direcþie ºi sã-i sugereze anumite acþiuni. Mai avusese cândva o pornire asemãnãtoare: atunci când stãtea în faþa casei dãrãpãnate din Harlem, simþise cum ia naºtere în el un imbold ce pãrea înrãdãcinat în chiar moleculele trupului sãu. În clipele acelea, în bezna piv-niþei, era animat de acelaºi imbold — un fel de impuls genetic, un instinct la fel de puternic ºi de natural pre-cum o avalanºã ce distruge totul în calea ei.

3

Harry Boddicker a aruncat o privire spre cablurile pu-ternic luminate ale Podului Brooklyn, apoi a urmãrit un elicopter care plutea peste East River, bâzâind pe cerul in-digo al verii ca un licurici uriaº.

A întors capul ºi s-a uitat la duba albastru-închis parcatã sub bulevardul Franklin D. Roosevelt. Subiectul era închis înãuntru: legat la mâini ºi la picioare, cu cã-luº în gurã, închis într-un cufãr metalic. Era unul din-tre curierii lui Carmine. Cu un sfert de orã înainte, din-trei dintre oamenii lui veniserã sã i-l predea lui Harry ºi îi spuseserã cã, atunci când îl rãpiserã — îl înhãþaserã în timp ce ºi-o trãgea cu iubita în apartamentul lui —, tre-buiserã sã-l ciomãgeascã zdravãn: îi învineþiserã amân-doi ochii, îi rupseserã vreo douã coaste ºi îi spãrseserã nasul.

Acum, Harry trebuia sã-l sune pe Geiger. Ultima oarã când primiserã un subiect avariat — un director din Providence —, Geiger îi þinuse o micã prelegere de-spre condiþiile indispensabile, premise compromise ºi potenþial diminuat, fãrã ca vocea lui blândã sã urce sau sã coboare vreun pic, iar în cele din urmã îi spusese cã

renunþã la acel caz. Întrucât, ca de obicei, Carmine avea sã beneficieze de o reducere, era o afacere de doar douã-sprezece mii de dolari, dar gândul cã ºi-ar putea pierde partea — trei mii — i-a trecut lui Harry din creier direct în stomac, pompându-i prin esofag o bulã de gaz. Nu mai primiserã niciun caz de cinci zile. A mai înghiþit douã tablete de Pepcid Complete9. Orice ar fi adãugat producãtorul acelor tablete ca de cretã — „formula nouã ºi îmbunãtãþitã“, cum suna reclama —, nu pãrea sã se simtã în stomacul lui, care bolborosea ºi chiorãia ca de obicei.

S-a îndepãrtat un pic mai mult de dubã ºi a scos te-lefonul mobil. Geiger avea sã rãspundã dupã al treilea su-net de apel. Nu dupã primul sau al doilea, nici dupã al patrulea. Întotdeauna dupã al treilea.

— Ce s-a întâmplat, Harry? i-a rãspuns Geiger.

— În legãturã cu disearã. E o problemã. Marfã avariatã. — Detalii, Harry.

Harry a oftat:

— Un ochi învineþit de nici nu se mai poate deschide. Nasul spart ºi niºte coaste rupte.

Dupã o scurtã pauzã, Geiger a zis: — Schimbãm locul, Harry. Du-l în Bronx.

— Bine, a zis Harry, apoi a închis ochii, simþindu-se uºu-rat: deci Geiger era dispus sã accepte cazul.

— ªi foloseºte Propofol în loc de Brevital. Doi centimetri cubi.

— Am înþeles. Propofol. Doi centimetri cubi.

*

Când îl sunase Harry, Geiger se afla în curtea din spa-tele casei, fãcând flotãri într-o mânã — cincizeci în stân-ga, cincizeci în dreapta, apoi patruzeci, apoi treizeci, apoi briza care avea sã-i usuce transpiraþia de pe trupul gol. Grãdina era o oazã verde de ºase pe patru metri ºi jumã-tate, aflatã în mijlocul hãþiºului urban alcãtuit din beton în forme geometrice, cãrãmizi ºi asfalt. Peticul acela de iarbã, cu o bancã de stejar ºi un mic mesteacãn, era în-conjurat pe trei laturi de un gard înalt de trei metri, pe care Geiger îl construise din peste o sutã de scânduri. La-tura cea mai lungã a gardului, cea aflatã vizavi de uºa din spate, se întindea de la est la vest, iar Geiger tãiase cape-tele de sus ale scândurilor la înãlþimi diferite, apoi le ºle-fuise ºi le sculptase, astfel încât, privite din cadrul uºii din spate, reproduceau perfect — la scarã — clãdirile înal-te care se înãlþau dincolo de gard.

Înainte sã iasã în grãdinã, Geiger studiase dosarul su-biectului ºi îºi construise un scenariu în minte. John „Jackie Pisici“ Massimo — unul dintre oamenii lui Car-mine ºi, din toate punctele de vedere, un caz dificil — era corpolent, dar musculos, avea patruzeci ºi doi de ani ºi era familiarizat cu violenþa fizicã. Pe când era mai tâ-nãr, fusese înjunghiat în piept ºi încasase un glonþ în coapsã. ªi era mare iubitor de pisici: avea ºase acasã. Dar acum, Massimo avea dureri ºi probabil cã nu mai vedea bine, aºa cã Geiger trebuia sã regândeascã totul: tactica, metodologia, camera în care avea sã se desfãºoare ºedin-þa. Dar nici nu-i trecea prin cap sã renunþe la acel caz, pen-tru cã nu i-ar fi putut face una ca asta lui Carmine.

Cu unsprezece ani în urmã, dupã ce Geiger hotãrâse sã intre în branºa recuperatorilor de informaþii, Carmine fusese cel care îi fãcuse rost de primul caz. A doua zi dupã

ce trãsese cu urechea la conversaþia dintre cei doi tehni-cieni de la FBI, se dusese la o salã de internet ºi gãsise o fotografie a lui Carmine Vincente Delanotte, faimos ºef mafiot, precum ºi adresa restaurantului sãu din Mica Ita-lie — La Bella Ristorante. Geiger a citit câteva articole de-spre Carmine ºi a aflat cã era un fel de vizionar. La înce-putul anilor 1980, începuse sã cumpere la preþuri extrem de mici clãdiri dãrãpãnate de prin cartierele New Yorku-lui. Luase în calcul toate avantajele acestora — imobile-le îi ofereau un camuflaj imobile-legal pentru afaceriimobile-le lui, posi-bilitatea de a spãla bani ºi de-a obþine contracte cu autoritãþile —, iar cincisprezece ani mai târziu, începuse sã obþinã o cãruþã de bani de pe urma vânzãrii lor. Unul dintre aceste articole cita o sursã din FBI care susþinea cã, în ultima vreme, Carmine fãcuse mai mulþi bani din imo-biliare decât din cãmãtãrie ºi jocuri de noroc la un loc.

În seara acelei zilei, Geiger se dusese în restaurantul lui Carmine ºi îi înmânase chelnerului-ºef un plic sigilat. — Dã-i scrisoarea asta domnului Delanotte, i-a cerut Geiger.

Poate cã atitudinea lui a fost foarte convingãtoare, sau poate cã chelnerul era obiºnuit sã livreze plicuri, dar cert e cã acesta a luat plicul fãrã sã scoatã o vorbã ºi a ple-cat. Geiger s-a uitat prin restaurant ºi l-a recunoscut ime-diat pe Carmine, care stãtea la o masã slab luminatã, îm-preunã cu alþi trei bãrbaþi. În ciuda penumbrei, ochii lui albaºtri ºi pãrul încãrunþit îi strãluceau la fiecare miºca-re a capului, ca ºi când trupul sãu ar fi fost strãbãtut de curent alternativ.

Chelnerul s-a aplecat spre ºeful lui, i-a ºoptit ceva la ureche ºi i-a întins scrisoarea. Carmine s-a uitat la plic, dupã care i-a aruncat o privire nou-venitului, mãsurându-l

din cap pânã-n picioare cu un aer calm. Geiger a desci-frat în ochii lui mari ºi azurii o expresie neutrã — semn cã nu-l recunoºtea —, care apoi a fãcut loc unui licãr de curiozitate. Carmine a deschis plicul cu unghia lustruitã a degetului mare, a scos foaia din el ºi a citit-o. Dupã ce a terminat, a împãturit-o meticulos ºi a rupt-o în douã, apoi a rupt-o încã o datã ºi încã o datã. A pus bucãþelele într-o ceaºcã de porþelan de pe masã, a aprins un chibrit ºi le-a dat foc.

Buzele i s-au miºcat, iar vorbele sale au pus în miº-care trupurile din jur: chelnerul-ºef s-a îndepãrtat, iar cei trei tipi de la masa lui Carmine s-au ridicat în picioare ºi s-au aºezat în spatele sãu, lângã un perete tapetat cu bro-cart sângeriu. Carmine s-a uitat iarãºi la Geiger, a ridicat în aer douã degete groase ºi a dat uºor din ele, poruncin-du-i cu un aer imperial sã se apropie de masã.

Când Geiger a ajuns la un metru de el, Carmine a ri-dicat arãtãtorul. Geiger s-a oprit. Carmine s-a aplecat spre hârtiuþele arzânde ºi a stins flãcãrile dintr-o suflare. Din ceaºcã s-au înãlþat câteva fuioare leneºe, iar Carmine ºi-a miºcat uºor palma, împingând fumul spre el ºi trãgându-l în piept cu voluptate. Apoi a ridicat privirea spre Geiger. — Nu mai am voie sã fumez, a zis el cu o voce vibran-tã, în care se auzea ecoul a mii de þigãri fumate cu sete, apoi a ridicat din umeri cu un aer resemnat ºi s-a spriji-nit pe speteazã. Bãieþi…, le-a spus el celor din spatele sãu, iar cele trei santinele au pornit spre bar.

— Ia loc, l-a îndemnat Carmine.

Geiger s-a aºezat pe un scaun, iar Carmine ºi-a tur-nat trei degete de Chivas, dupã care a pus sticla în faþa nou-venitului.

— Nu beau, a zis Geiger.

Carmine a ridicat paharul ºi a luat o gurã micã. — Au trecut trei ani ºi tot nu m-am obiºnuit sã beau Chivas fãrã sã-mi aprind o Lucky Strike, a spus el, pu-nând paharul pe masã. Cât câºtigi în tura de noapte? Cu cât de plãtesc?

— O sutã cincizeci de dolari pe noapte.

— Bani în mânã, pe care-i primeºti la negru. Deci, de fapt, primeºti de la mine cam douã sute douãzeci pe zi.

— Da.

— E mai mult decât suficient ca sã închiriezi o camerã, nu-i aºa?

— Aºa-i.

— Dar dormi într-una din casele mele. Asta nu e per-mis, domnule Geiger.

— ªtiu.

— ªi atunci, de ce-o faci?

— În felul ãsta, economisesc foarte mulþi bani. Colþurile gurii late a lui Carmine s-au ridicat uºor: — Îþi baþi joc de mine, Geiger?

— Nu.

— ªtii cine sunt, nu?

— Da, domnule Delanotte. Am citit despre dumnea-voastrã.

În cele din urmã, buzele lui Carmine s-au arcuit sub forma un zâmbet larg:

— Bine. În primul rând, sã nu mai dormi în casele mele. În al doilea rând, apreciez cã m-ai avertizat în legãturã cu agenþii federali. O sã mã ocup de chestia asta.

A vârât mâna în buzunarul sacoului ºi a scos un por-tofel din piele cenuºie.

— Cinci sute þi se pare o sumã corectã? — Nu vreau sã-mi daþi bani, a zis Geiger.

— Nu? Te-ai îmbogãþit dormind în casele mele, iar acu-ma n-ai nevoie de banii mei?

— Am o întrebare. — Întreabã-mã.

— În legãturã cu „locotenenþii“ dumneavoastrã. Cum o sã aflaþi care dintre ei o sã vã trãdeze?

Carmine s-a încruntat:

— Am în minte cinci–ºase oameni. Ar putea fi oricare dintre ei. Dar ºtiu un tip care o sã afle cine e.

— Aº putea sã fac eu asta, a zis Geiger. — Ce anume ai putea sã faci?

— Sã aflu ce vreþi sã ºtiþi. — ªi cum ai proceda, Geiger?

— Am sã le pun întrebãri locotenenþilor dumneavoas-trã, iar ei or sã-mi spunã adevãrul.

— Vasãzicã, atunci când nu te ocupi de renovãri, lucrezi în industria adevãrului.

— Se cheamã recuperare de informaþii.

Carmine a înclinat capul precum un câine care aude un fluierat îndepãrtat. Încerca sã evalueze tonul nou-ve-nitului: Geiger vorbise fãrã cea mai vagã urmã de ironie sau sarcasm.

— Recuperare de informaþii? a întrebat Carmine. Gata, m-am prins. Atunci ia zi, la ce mã gândesc acuma?

— Nu pot sã citesc gândurile, domnule Delanotte, i-a rãspuns Geiger, întorcând capul spre dreapta — dintr-a-colo se auzise un clic aproape imperceptibil. Dar proba-bil cã vã întrebaþi dacã nu cumva sunt nebun sau re-tardat.

Un rânjet s-a furiºat o clipã pe chipul lui Carmine, asemenea unui rechin ce-ºi ridicã înotãtoarea deasupra apei:

— Presupun cã nu-þi pot cere sã-mi arãþi un CV, nu? Dar îmi închipui cã ai experienþã în… recuperarea de infor-maþii? În industria adevãrului…

— Îmi dau seama când cineva minte. Pot spune multe despre un om doar uitându-mã la el, a continuat Geiger, întorcând capul spre stânga — încã un clic. Sunteþi stân-gaci, a adãugat el.

— Aºa-i. Cum þi-ai dat seama? — Dupã sprâncene.

— Dupã sprâncene, zici. Iar acuma o sã-mi citeºti în pal-mã ºi-o sã-mi zici viitorul?

— Nu ºtiu sã fac asta. Dar vã pot spune cã vedeþi mai bine cu ochiul drept decât cu stângul. ªi cã, în urmã cu mult timp, aþi avut dislocate douã sau trei degete de la mâna dreaptã. Care încã vã dor. Probabil cã aveþi artritã. Carmine a îndoit involuntar degetele de la mâna dreaptã, apoi s-a aplecat spre Geiger pânã când feþele lor nu mai erau despãrþite decât de câþiva centimetri:

— Þi-a mai zis cineva cã eºti un individ cât se poate de ciudat?

— Da, mai multe persoane, i-a rãspuns Geiger, lovind uºor tãblia cu degetele. Daþi-mi voie sã asist la primul in-terogatoriu.

Carmine s-a încruntat, apoi ºi-a turnat încã trei de-gete de Chivas. S-a uitat þintã la pahar ºi, preþ de câteva clipe, a rãmas perfect nemiºcat, ca ºi când ar fi ascultat cu atenþie un cor alcãtuit din câteva mii de bãnuieli — toatã viaþa sa era construitã pe ele —, iar în cele din urmã, în ochii lui a apãrut licãrul unei intuiþii.

— Geiger, ai telefon mobil? a întrebat el. — Nu.

*

Dupã ce ºi-a terminat programul zilnic de flotãri, Geiger a intrat în casã ºi s-a oprit în faþa etajerei în care îºi pãstra colecþia lui enormã de CD-uri. O proiectase ºi o construise singur — avea forma unui pãtrat cu latura de un metru ºi optzeci de centimetri, era fãcutã din scân-duri de lemn de cireº fãrã absolut niciun nod, avea zece sertare deschise prevãzute cu rotile ºi adãpostea o mie opt sute de CD-uri. S-a uitat peste carcasele frumos aran-jate ºi, în cele din urmã, a scos concertul Dumbarton Oaks de Stravinski, a pornit amplificatorul ºi a introdus discul în CD player. Din boxele Hyperion de un metru ºi optzeci de centimetri s-a revãrsat o cascadã diafanã de viori.

S-a apropiat de o uºã ºi a deschis-o. Dãdea spre o cã-mãruþã pãtratã, cu latura de un metru ºi douãzeci de cen-timetri, ai cãrei pereþi erau acoperiþi cu oglinzi de sus pânã jos. Muzica ajungea acolo prin douã boxe mici, marca Bose.

Geiger, care încã era gol, s-a uitat la reflecþia lui tri-plã: la muºchii proeminenþi care i se vedeau pe sub pie-lea întinsã, la rotulele bombate ºi la ieºiturile osoase de la exteriorul gleznelor. S-a întors cu spatele, rãsucindu-ºi gâtul ca sã vadã uºoara curburã scolioticã din partea su-perioarã a coloanei ºi oasele iliace turtite în mod ciudat. ªi, ca de obicei, s-a uitat cu deosebit interes la nenumã-ratele cicatrice ca de brici care se întindeau sub forma unor coloane orizontale pe partea din spate a picioare-lor, de sub fese pânã la tendoanele lui Ahile. Semãnau cu scrijeliturile meticuloase ºi pline de rãbdare fãcute de un puºcãriaº pe peretele celulei sale.