DE-A{ AVEA O MIE DE LIMBI!

NUMAI PENTRU DOMNI

DEC|DEREA OCCIDENTULUI PRE}URI REDUSE. RECORD INEGALABIL

ESEN}A ARTEI

TRANSFORMAREA TIMPULUI ~N SPA}IU PRIN MUZIC|

LACRIMA CARE R~DE CABINETUL UMORULUI

JOCURI PENTRU SIHA{TRI

COMPENSAREA INTEGRAL| A ORIC|REI LIPSE DE SOCIETATE

{irul inscrip]iilor era nesf`r[it. Una dintre ele suna astfel:

~NDRUM|RI PENTRU MODELAREA PERSONALIT|}II

SUCCES GARANTAT

Mi s-a p\rut interesant\, a[a c\ am intrat pe u[a aceea.

Am nimerit `ntr-o `nc\pere semi`ntunecoas\ [i lini[tit\ `n care un b\rbat [edea nu pe un scaun, ci, a[a cum se obi[nuie[te – Nici nu-]i cere nimeni s\ faci a[a ceva, a morm\it

pri-etenul meu. Dar sim]ea [i el c\ `l apas\ pe inim\ ceva. Abia ce z\risem un om care continua s\ se comporte cu nevino-v\]ie, pa[nic [i copil\re[te, tr\ind `n starea lui de inocen]\, c\

toat\ ac]iunea noastr\ at`t de l\udabil\ [i de necesar\ ne-a ap\rut dintr-odat\ prosteasc\ [i resping\toare. La naiba cu toat\ v\rsarea asta de s`nge! Ne era ru[ine. Dar se spune c\, `n r\zboaie, chiar unii generali ar fi `ncercat, uneori, asemenea sentimente.

– Haide]i s\ plec\m de aici, smiorc\i Dora, haide]i s\ ne d\m jos, s`nt sigur\ c\ `n ma[ini vom g\si ceva de m`ncare. Vou\

chiar nu v\ e foame, bol[evicilor?

Colo `n vale, `n ora[ul cuprins de fl\c\ri, clopotele `ncepur\

s\ bat\ a panic\ [i a `nfrico[are. Am `nceput s\ cobor`m. Aju-t`nd-o pe Dora s\ se ca]ere peste parapet, am s\rutat-o pe ge-nunchi. Ea r`se tare. Dar `n clipa aceea drugii au cedat, iar noi ne-am pr\bu[it `n gol.

M-am trezit din nou `n coridorul rotund, marcat de emo]ia aventurii cu v`n\toarea. {i, de pretutindeni, de pe toate acele nenum\rate u[i, m\ ispiteau tot felul de inscrip]ii:

MUTABOR

METAMORFOZ|RI ~N ANIMALUL SAU PLANTA DORIT|

KAMASUTRAM

LEC}II ~N ARTA IUBIRII INDIENE CURS PENTRU ~NCEP|TORI: 42 DE METODE

DIFERITE DE PRACTICARE A IUBIRII

SINUCIDERE PLIN| DE DELICII!

R~ZI DE MORI

aceasta a [tiin]ei are unele urm\ri nepl\cute, valoarea ei con-st`nd exclusiv `n faptul c\ `nv\]\torii [i educatorii afla]i `n slujba statului reu[esc s\-[i simplifice munca, fiind scuti]i de a g`ndi [i de a experimenta. Din aceast\ eroare decurge faptul c\ mul]i oameni s`nt socoti]i drept „normali“, ba chiar valoro[i din punct de vedere social, c`nd ei, `n fond, s`nt nebuni incurabili, [i invers, unii oameni, care s`nt ni[te genii, s`nt privi]i drept nebuni. De aceea, noi complet\m lacunara `nv\]\tur\ [tiin]ific\

despre suflete cu no]iunea c\reia `i spunem arta model\rii.

Ar\t\m, astfel, celui c\ruia i-a fost dat s\ tr\iasc\ momentul dezmembr\rii eului s\u c\ poate s\-[i rea[eze buc\]ile oric`nd,

`n orice ordine prefer\, ob]in`nd astfel o diversitate infinit\ a jocului vie]ii. Asemeni scriitorului care creeaz\ o dram\ cu o m`n\ de personaje, tot astfel [i noi constituim, f\r\ `ncetare, din figurile eului nostru dezmembrat, grupuri noi, cu jocuri [i conflicte noi, cu situa]ii ve[nic noi. Privi]i!

Cu degetele lui calme, agere, apuc\ figurile mele, b\tr`nii, tinerii, copiii, femeile, toate figurile vesele [i triste, puternice [i delicate, iscusite [i neajutorate, aranj`ndu-le la iu]eal\ pe tabla sa `n vederea unui joc `n care ele se constituiau f\r\ `nt`rziere

`n grupuri, familii, `n jocuri [i lupte, `n prietenii [i du[m\nii, alc\tuind o `ntreag\ lume la scar\ redus\. Sub ochii mei plini de `nc`ntare el f\cu astfel `nc`t lumea aceea micu]\, plin\ de via]\ [i totu[i bine or`nduit\, s\ par\ pentru un timp `n mi[-care, juc`ndu-se [i lupt`ndu-se, `ncheind alian]e [i purt`nd b\t\lii, iar oamenii se curtau, se c\s\toreau [i se `nmul]eau, era

`ntr-adev\r o dram\ cu multe personaje, o dram\ emo]ionant\

[i plin\ de `ncordare.

Apoi m\tur\ tabla cu m`na, printr-o mi[care vioaie, r\s-turn\ cu u[urin]\ toate figurile, [i, adun`ndu-le gr\mad\, `ncepu a alc\tui, g`nditor, ca un artist exigent care nu se mul]ume[te cu prima solu]ie, configura]ia unui alt joc, cu totul nou, cu acelea[i figuri, dar grupate acum cu totul altfel, cu rela]ii [i interdependen]e total diferite. Cel de-al doilea joc era `nrudit cu primul: aceea[i lume, cl\dit\ din acela[i material, numai c\

`n Orient, pe podea, av`nd dinainte ceva ce sem\na cu o tabl\

mare de [ah. ~n primul moment, am avut impresia c\ este prietenul meu Pablo, oricum, omul acela purta o jachet\

asem\n\toare, din m\tase viu colorat\, [i avea ochii la fel de negri [i de str\lucitori.

– S`nte]i Pablo? l-am `ntrebat eu.

– Eu nu s`nt nimeni, mi-a declarat el cu amabilitate. Noi, cei de pe aici, nu purt\m nici un nume, noi, cei de aici, nu s`ntem persoane. Eu s`nt un juc\tor de [ah. Vre]i s\ lua]i lec]ii de mode-lare a personalit\]ii?

– Dar chiar v\ rog.

– Atunci fi]i at`t de amabil [i pune]i-mi la dispozi]ie c`teva duzini din figurile dumneavoastr\.

– Figurile mele...?

– Figurile `n care a]i v\zut descompun`ndu-se a[a-zisa dum-neavoastr\ personalitate. C\ci f\r\ figuri nu pot s\ joc.

~mi puse dinainte o oglind\ [i am v\zut din nou, `n ea, cum

`ntregul care era persoana mea se descompune `n multe euri, mi se p\rea c\ num\rul crescuse fa]\ de data trecut\. Numai c\ figu-rile erau acum foarte mici, de m\rimea unor piese de [ah pe care le puteai m`nui u[or, iar juc\torul lu\ cu degetele lui calme, sigure, c`teva duzini din ele [i le a[ez\ pe podea, l`ng\ tabla de [ah. ~n timpul acesta vorbea monoton, ca un om care repet\ un discurs sau o lec]ie ]inut\ de nenum\rate ori:

– Cunoa[te]i concep]ia fals\ [i nefast\, dup\ care omul re-prezint\ o unitate durabil\. De asemenea, cunoa[te]i c\ omul se compune dintr-o mul]ime de suflete, din foarte multe euri.

Divizarea aparentei unit\]i a persoanei `n aceste numeroase figuri este considerat\ o sminteal\, iar [tiin]a a inventat pentru fenomenul acesta denumirea de schizofrenie. {tiin]a are dreptate `n aceast\ privin]\ `n m\sura `n care, fire[te, nici o pluralitate nu poate fi ]inut\ `n fr`u f\r\ o anumit\ interven]ie diriguitoare, f\r\ o anumit\ ordine [i sistematizare [i, dimpo-triv\, nu are dreptate atunci c`nd crede c\ nu ar fi posibil\ dec`t o ordine unic\, obligatorie pe via]\, a acelor sub-euri. Eroarea

puternice dec`t mine. O pl\cu]\ str\lucea strident dinaintea ochilor mei:

MIRACOLUL DRES|RII UNUI LUP DE STEP|

Inscrip]ia aceasta mi-a de[teptat sentimente felurite, o serie de temeri [i constr`ngeri din via]a mea de odinioar\, din rea-litatea pe care o p\r\sisem, `mi d\deau o penibil\ str`ngere de inim\. Cu m`na tremur`nd\ am deschis u[a [i am nimerit `ntr-o panoram\ de b`lci, iar `n\untru am z\rit un grilaj de fier in-terpus `ntre mine [i scena s\r\c\cioas\. Pe scen\ am v\zut un dresor, un tip cu aspect de pie]ar care `[i d\dea mare importan]\

[i care, `n ciuda must\]ii lui mari, `n ciuda pachetelor de mu[chi de la bra]e [i a ve[mintelor sale caraghioase de circar, sem\na cu mine `ntr-un mod perfid [i dezgust\tor. B\rbatul acesta puternic ]inea `n zgard\, ca pe un c`ine – ce priveli[te jalnic\! – un lup mare, frumos, dar `ngrozitor de slab, cu o privire de sclav umilit. {i era `n aceea[i m\sur\ gre]os [i pasionant, te

`ngrozea [i, `n aceea[i m\sur\, `]i provoca o tainic\ pl\cere, s\

vezi cum bruta de dresor `l f\cea pe animalul acela de prad\, nobil, [i totu[i ru[inos de supus, s\ execute o serie de figuri [i de scene senza]ionale.

~ntr-adev\r omul acela, blestematul [i monstruosul geam\n al meu, `[i dresase lupul fantastic de bine. Lupul d\dea atent ascultare oric\rei porunci, reac]iona c`ine[te la orice strig\t [i la orice pocnitur\ de bici, `ngenunchea, se pref\cea c\-i mort, st\tea sluj, c\ra `n gur\, ascult\tor [i cuminte, o p`ine, un ou, o bucat\ de carne, un co[ule], ba chiar trebui s\-i ridice dresorului biciul, pe care acesta `l aruncase pe jos, [i s\ i-l aduc\ `n din]i, ceea ce f\cu d`nd din coad\ insuportabil de slugarnic. Omul `i ar\t\ lupului un iepure, apoi un miel alb, iar lupul `[i ar\ta col]ii, e adev\rat, saliv`nd [i tremur`nd de poft\, dar nu se atinse de nici unul dintre animalele acelea, ci s\ri la comand\ peste ele,

`n timp ce animalele se pitiser\ d`rd`ind la p\m`nt, iar dup\ acest salt elegant, se a[ez\ `ntre iepure [i miel, `ncol\cindu-i cu labele tonalitatea era modificat\, ritmul se schimbase, motivele aveau

alte accente, situa]iile se succedau `n alt chip.

{i astfel, inteligentul me[ter f\urea din acele figuri ce erau fiecare buc\]i ale eului meu, joc dup\ joc, sem\n`nd vag unul cu cel\lalt, toate put`nd fi recunoscute ca apar]in`nd aceleia[i lumi, toate av`nd aceea[i origine, [i fiind totu[i fiecare dintre ele un joc cu des\v`r[ire nou.

– Asta este arta vie]ii, spuse el profesoral. Pe viitor, dum-neavoastr\ `n[iv\ pute]i s\ v\ modela]i [i `nviora]i, s\ v\

complica]i [i `mbog\]i]i jocul vie]ii dup\ plac, pentru c\ el se afl\ `n m`inile dumneavoastr\. A[a cum nebunia reprezint\,

`ntr-o accep]ie superioar\, `nceputul `n]elepciunii, tot a[a schi-zofrenia `nseamn\ `nceputul artei, al fanteziei. Chiar [i unii

`nv\]a]i [i-au dat seama `n parte de acest lucru, dup\ cum se poate constata citind, de exemplu, Minunatul Corn al Prin-]ului, cartea aceea delicioas\ `n care munca obositoare [i plin\

de d\ruire a unui `nv\]at este `nnobilat\ prin colaborarea ge-nial\ a unui num\r de arti[ti nebuni, interna]i `n clinici. Iat\, lua]i-v\ figurile, b\ga]i-le `n buzunar, c\ci jocul acesta o s\ v\

bucure deseori de-acum `ncolo. Dac\ ast\zi o figur\ a crescut [i a devenit o sperietoare insuportabil\, `ncurc`ndu-v\ jocul, m`ine o ve]i putea degrada [i transforma `ntr-o figur\ se-cundar\ care nu mai poate face nici un r\u. Iar figura s\rman\

[i drag\ care, pentru o vreme a p\rut urm\rit\ `n permanen]\

de ghinion [i persecutat\ de o zodie nefast\, o ve]i putea trans-forma `n jocul urm\tor `ntr-o prin]es\. V\ doresc distrac]ie pl\cut\, domnule.

M-am `nclinat ad`nc [i plin de recuno[tin]\ `naintea acestui talentat juc\tor de [ah [i mi-am v`r`t figurile `n buzunar, retr\-g`ndu-m\ prin u[a `ngust\.

La drept vorbind `mi `nchipuisem c\, ie[ind pe coridor, m\ voi a[eza jos [i m\ voi juca ore `ntregi, o ve[nicie, cu figu-rile acelea, dar de `ndat\ ce m-am trezit din nou `n coridorul luminos, arcuit, al teatrului, m-au captivat alte for]e, mai

~ngrozit, am ie[it `n goan\ pe u[\ afar\. Teatrul acesta magic nu era, dup\ c`te `mi d\deam eu seama, un paradis al purit\]ii, dincolo de fa]ada lui pl\cut\ se ascundeau toate chinurile iadului. O, Doamne, oare nici aici nu exista m`ntuire?

Alergam `nfrico[at `n sus [i `n jos, sim]ind `n gur\ gustul de s`nge [i gustul de ciocolat\, unul la fel de gre]os ca [i cel\lalt, dorindu-mi din tot sufletul s\ scap de lumea asta tulbure, str\duindu-m\, din toat\ fiin]a mea, s\ descop\r `n mine `nsumi imagini mai suportabile, mai pl\cute. „O, prieteni, s\ nu ne lament\m!“ r\sun\ `n mine [i, cu groaz\, mi-am adus aminte de

`nfior\toarele fotografii de pe front pe care le puteai vedea uneori `n timpul r\zboiului, de gr\mezile cl\dite din cadavre

`nc`lcite `ntre ele, ale c\ror chipuri fuseser\ transformate de m\[tile de gaze `n ni[te pocituri diabolice. C`t de prost [i copi-l\ros mai fusesem pe vremea c`nd m\ `ngrozisem eu, pacifistul iubitor de oameni, la vederea unor astfel de fotografii! Ast\zi, [tiam c\ nici un dresor, nici un ministru, nici un general [i nici un nebun nu era capabil s\ cloceasc\ `n creierul lui g`nduri [i imagini care s\ nu fi fost la fel de dezgust\toare, la fel de s\lba-tice [i de funeste, la fel de crude [i de idioate ca cele care s\l\-[luiau `n mine `nsumi.

R\sufl`nd u[urat, mi-am adus aminte de inscrip]ia c\reia, la

`nceputul reprezenta]iei teatrale, `i d\duse curs cu at`ta frenezie t`n\rul acela frumos, anume urm\toarea inscrip]ie:

TOATE FE}ELE S~NT ALE TALE

[i mi se p\ru, dup\ toate c`te se `nt`mplaser\, c\, `n definitiv, nu merita s\-]i dore[ti nimic altceva dec`t asta. Am intrat,

`nveselit la g`ndul c\ voi sc\pa de blestemata lume a lupilor.

Aici, aerul tinere]ii mele m\ `nt`mpin\ `n valuri stranii – at`t de ireal, ca dintr-o poveste, dar totodat\ at`t de familiar, `nc`t m-am `nfiorat – m\ `nconjur\ atmosfera vremurilor de odinioar\, c`nd fusesem copil [i adolescent, iar `n inima mea n\v\li s`ngele de atunci. Ceea ce f\cusem [i g`ndisem, ceea ce din fa]\ [i form`nd `mpreun\ cu ei o familie emo]ionant\. ~n

fine, lupul linse din palma omului o bucat\ de ciocolat\. Era un chin s\ vezi cu ochii t\i p`n\ unde ajunsese lupul acesta, `n ce grad fantastic `[i contrazicea propria natur\, mie mi se f\cuse p\rul m\ciuc\.

Totu[i, at`t spectatorul indignat c`t [i lupul `nsu[i au fost desp\gubi]i pentru chinul lor `n partea a doua a reprezenta]iei.

C\ci, dup\ derularea rafinatului program de dresur\ [i dup\ ce dresorul se aplecase cu un z`mbet dulceag, triumf\tor, deasupra grupului alc\tuit din miel [i lup, rolurile se schimbar\. Dre-sorul, care sem\na cu Harry, depuse dintr-odat\ biciul la picioarele lupului, f\cu o plec\ciune ad`nc\ [i `ncepu s\ tremure [i s\ se chirceasc\, ar\t`nd lamentabil, `ntocmai cum ar\tase animalul mai `nainte. Lupul `ns\ se linse pe bot r`z`nd, se des-tinse [i se `nvior\, privirea i se `nsenin\, tot corpul i se `ncord\

[i `[i rec`[tig\ splendida s\lb\ticie.

{i iat\ c\ acum comanda lupul, [i omul trebuia s\-i dea ascultare. La comand\, omul `ngenunche, f\c`nd-o pe lupul, scoase limba, `[i sf`[ie ve[mintele de pe trup cu din]ii lui plom-ba]i. Mergea, dup\ cum `i comanda dresorul de oameni, c`nd `n dou\, c`nd `n patru labe, st\tea sluj, se pref\cea mort, `i `ng\duia lupului s\-l c\l\reasc\, `i aducea biciul. R\spundea ca un c`ine talentat, plin de fantezie, la orice `njosire [i perversitate. O fat\

frumoas\ se urc\ pe scen\, se apropie de omul dresat, m`n-g`indu-i b\rbia, pun`ndu-[i obrazul l`ng\ al lui, el `ns\ r\mase `n patru labe, r\mase fiar\, scutur\ din cap [i `ncepu s\-[i arate din]ii la frumoasa fat\, p`n\ la urm\ chiar at`t de amenin]\tor [i lupesc, `nc`t aceasta `[i lu\ t\lp\[i]a. I se d\du ciocolat\, dar el o adulmec\ dispre]uitor [i o `mpinse la o parte. Iar la sf`r[it au fost adu[i din nou mielul alb [i iepurele gras, b\l]at, [i omul ar\t\ zelos tot ce [tia, f\c`nd-o pe lupul, `nc`t era o pl\cere s\-l prive[ti. Cu degetele [i din]ii le `n[f\c\ pe bietele animale care ]ipau, smulg`ndu-le buc\]i de blan\ [i carne, mestec`ndu-le carnea vie, r`njind, b`ndu-le s`ngele cald cu ochii `nchi[i, cu o imens\ pl\cere [i ame]it de voluptate.

se `ntorsese iar\[i. Am retr\it un ceas din prima mea tinere]e, o dup\-amiaz\ de duminic\ dintr-un `nceput de prim\var\

c`nd, plimb`ndu-m\ de unul singur, o `nt`lnisem pe Rosa Kreisler, o salutasem at`t de sfios [i m\ `ndr\gostisem de ea at`t de ame]itor.

Atunci o privisem plin de speran]\ tem\toare pe frumoasa fat\ care urca singur\ [i vis\toare la deal, f\r\ s\ m\ fi z\rit

`nc\, `i v\zusem p\rul str`ns `n dou\ cozi groase, dar care mai l\sau de ambele p\r]i ale obrajilor c`teva [uvi]e libere ce s\ltau juc\u[e `n v`nt. Observasem pentru prima oar\ `n via]a mea ce frumoas\ era fata aceea, ce frumos [i plin de reverie se juca v`ntul `n p\rul ei m\t\sos, ce frumos [i a]`]\tor `i c\dea rochia sub]ire, albastr\, pe trupul t`n\r [i, a[a cum `mpreun\ cu gustul acela iute-am\rui al mugurelui zdrobit `ntre din]i m\ invadase toat\ dulcea [i sfioasa pl\cere [i team\ a prim\verii, tot a[a, la vederea fetei, m-a cuprins tot acel presentiment ucig\tor al iubirii, al femeii, anticiparea zguduitoare a unor imense posi-bilit\]i [i promisiuni, a pl\cerilor f\r\ nume, a r\t\cirilor, spaimelor [i suferin]elor inimaginabile, a celei mai profunde m`ntuiri [i a vinei celei mai ad`nci. O, c`t de arz\tor sim]eam pe limb\ gustul am\rui al prim\verii! O, ce u[or adia v`ntul, juc`n-du-se cu [uvi]ele de p\r care at`rnau pe l`ng\ obrajii ei rumeni!

Pe urm\ se apropiase de mine, ridicase ochii [i m\ v\zuse, se

`nro[ise o clip\ u[or, ferindu-[i privirea `ntr-o parte; apoi eu i-am dat bine]e, sco]`ndu-mi p\l\ria de catehumen, [i Rosa, care `[i revenise repede, `mi r\spunse la bine]e z`mbitoare [i cumva ca o mic\ doamn\, `n\l]`ndu-[i fa]a, apoi porni mai departe `ncet, cu pa[i siguri, cu un aer de superioritate, `nconjurat\ din toate p\r]ile de miile de dorin]e dr\g\stoase, de rug\min]ile [i de admira]ia pe care eu i le trimiteam din urm\.

Asta se `nt`mplase c`ndva, `ntr-o duminic\, acum treizeci [i cinci de ani, [i tot ceea ce se `nt`mplase atunci retr\iam `n clipa acesta: dealul [i ora[ul, v`ntul de m\r]i[or [i mirosul de mugure, Rosa [i p\rul ei castaniu, dorul `ncol]it [i teama dulce care m\

sufoca. Totul era ca odinioar\ [i mi se p\rea c\ niciodat\ `n via]\

fusesem cu pu]in timp mai `nainte se afund\ `ntr-un abis, undeva

`nd\r\tul meu, iar eu eram din nou t`n\r. Abia cu o or\ `nainte, cu c`teva clipe mai `nainte crezusem c\ [tiu prea bine ce `n-semnau dragostea, dorin]a, dorul, `ns\ nu fuseser\ dec`t dra-gostea [i dorul unui om `n v`rst\. Acum eram din nou t`n\r [i ceea ce sim]eam `n mine, acest foc arz\tor, acest dor care m\

sorbea, aceast\ pasiune `n stare s\ topeasc\ ghea]a ca v`ntul cald

`n luna lui m\r]i[or, totul era proasp\t, nou [i autentic. O, cum se aprindeau din nou fl\c\ri date uit\rii, cum t\l\zuia cu ecou din ad`nc fream\tul vremilor de odinioar\, cum se `nfl\c\ra s`ngele, cum striga [i c`nta sufletul! Eram un copilandru de cincisprezece sau [aisprezece ani, capul `mi era plin de latin\ [i greac\ [i de versurile minunate ale poe]ilor, g`ndurile `mi erau pline de n\zuin]e [i ambi]ii, fantezia `mi era plin\ de visuri de artist, dar mult mai profund, mai puternic [i mai `nrobitor p`lp`iau [i se zb\teau `n mine fl\c\rile dragostei, foamea sexului, presim]irea devoratoare a volupt\]ii.

St\team sus, pe v`rful unui deal, undeva deasupra or\[elului meu natal, mirosea a v`nt de prim\var\ [i a violete timpurii, din panorama ora[ului vedeam sc`nteind apa r`ului care-l str\b\tea [i ferestrele casei `n care m\ n\scusem [i toate aveau un chip, un sunet [i un miros care te ame]eau cu plin\tatea, noutatea [i cu emo]ia na[terii lor `n acea clip\, toate str\luceau `n culori at`t de vii [i adiau, `n v`ntul prim\v\ratic, ca o suprarealitate transfigurat\, a[a cum v\zusem eu c`ndva lumea `n prima tine-re]e, `n r\gazurile mele cele mai rodnice [i cele mai `nc\rcate de poezie. St\team pe deal, iar v`ntul `mi flutura `n plete; cu m`na absent\, cuprins de dorin]a vis\toare a dragostei, am fr`nt din tufa abia `nverzit\ un mugur proasp\t, deschis abia pe jum\tate, l-am ]inut dinaintea ochilor, l-am mirosit (chiar [i numai sim]ind acest miros mi-am adus aminte cu ardoare de tot ceea ce fusese odinioar\), apoi am apucat `n joac\ mugura[ul acela verde cu buzele care nu s\rutaser\ `nc\ nici o fat\ [i am `nceput s\-l mestec. {i sim]ind gustul acesta aspru, am\rui, aromat, mi-am dat seama dintr-odat\, foarte bine, ce anume tr\iesc [i c\ totul

ea, dar n-am vrut s\ recunosc, ci i-am zis c\ eram la fel de `nal]i, c\ bunul Dumnezeu ne f\cuse unul pentru altul [i c\, mai t`rziu, ne vom c\s\tori. Atunci Rosa mi-a spus c\-i miroase a violete, am

`ngenuncheat am`ndoi `n iarba m\runt\, de prim\var\, am c\utat [i am g\sit c`teva violete cu codi]e scurte, [i fiecare a oferit celui-lalt florile culese, iar c`nd se f\cu mai r\coare [i lumina c\dea deja oblic peste st`nci, Rosa mi-a spus c\ trebuie s\ plece acas\, a[a c\ pe dat\ ne-am `ntristat foarte tare, pentru c\ nu aveam voie s-o `nso]esc, `ns\ acum exista un secret al nostru [i acesta era lucrul cel mai de pre] pe care `l aveam noi doi. Am r\mas acolo, printre st`nci, mirosind violetele Rosei, m-am culcat la p\m`nt, pe buza unei v\i abrupte, cu fa]a `n jos, [i am privit spre ora[, p`ndind p`n\ ce f\ptura ei mic\, dulce, ap\ru acolo, jos de tot, trec`nd pe l`ng\ f`nt`n\ [i pe pod. {i acum [tiam c\ ajunsese

`n casa ei p\rinteasc\, c\ umbla printr-o camer\ sau alta, `n vreme ce eu st\team aici, departe de d`nsa, dar de la mine p`n\

la ea se `ntindea o leg\tur\, alerga un curent, adia un secret.

Ne-am rev\zut c`nd ici, c`nd colo, pe st`nci, la gardurile gr\dinilor, toat\ prim\vara aceea, [i ne-am d\ruit, pe c`nd lilia-cul d\dea `n floare, primul s\rut sfielnic. Era pu]in ceea ce noi, copiii, ne puteam d\rui unul celuilalt, s\rutul nostru era `nc\

lipsit de ardoare [i de plin\tate [i n-am `ndr\znit dec`t s\-i m`ng`i `nceti[or c`rlion]ii din jurul urechilor, dar ne apar]inea tot ce erau `n stare s\ n\scoceasc\ iubirea [i bucuria noastr\, iar cu fiecare atingere sfioas\, cu fiecare necopt cuv`nt de dra-goste, cu fiecare moment de a[teptare reciproc\ `nv\]am o feri-cire nou\, urcam `nc\ o mic\ treapt\ pe scara iubirii.

Astfel, `ncep`nd cu Rosa [i cu violetele, am retr\it de la un

Astfel, `ncep`nd cu Rosa [i cu violetele, am retr\it de la un